Sorina Hăloiu

În brăduț, vrăbii - odată cu ploile larma dispare.

grup de bicicliști - doar în parc, bătrâni pe bănci și pe gânduri stând.

Șirul de furnici - Doar frunzele pe ramuri, Merele căzând.

Târșâit de panci în spatele gardului - câinele lătrând.

Celebre maxime despre femeie, care m-au făcut să compun modestele catrene: ”Femeia este o mâncare pentru zei, gătită de diavoli.” - W.Shakespeare. * - Iubito, dragoste de-mi dai, Castele-ți voi

Ploua atunci când ai murit, Ploua cu picuri mulți Și văd un om nefericit În al ei mijloc curți. Iar streșinile curg grăbit, În jur să ude tot. Tu de Rusalii ai murit, Lâsând al tău

Scrisori uitate în cutii. Citesc acum - Ce gânduri, ce ani!

Luna-ntr-o parte - primele raze conduc pașii prin beznă.

Pe vremuri, când tinerețea și sănătatea îmi permitea, mergeam foarte mult prin păduri, pe munții apropiați, călătorind de nevoie și spre relaxare. Adunam ciuperci, afine, porumbele cu care făceam

Mina de sare - pe ochii minții, tocmai amintirile.

amintiri tresar - ochii verzui prăfuiți pe fundul lăzii.

un tremur scurt și ultima strălucire - mână rupând-o.

Uneori pasări trecând grăbite in zbor - nu-i primăvară.

Visul meu...nu pot să spun Că aș fi avut anume, Vis, în care-aș fi putut să pun, Ca valori, mai multe sume. Chiar! ce

Flori de porțelan - la fel de rece seara din octombrie.

Croncănit de ciori deasupra pădurilor - peste brazi, bură.

Pe ritmuri dansând fustițe alb cu roșu - cerceluși la geam.

Iată un zvon trist: ”ai auzit că a murit doamna R? o-ngroapă mâine”, îmi spune o vecină bătrână la care tare dar tare-i mai place să bea, ”păi hai la priveghi diseară cu

Mingea de tenis peste gardul cu viță - câine agresiv.

Spini într-o talpă - cândva, călcam apăsat și urcam munții.

Speranțe, apoi imaginile-aievea - cerul fără nori.

Copiii cântând - trepte ce duc spre clopot de-o sută de ani.

E liniște în praful de pe geamuri, Așa cum într-o casă nu-i om sau dor, E liniște și-n lumea dintre ramuri, Așa cum înr-un cuib nu-s aripi sau zbor. Așa cum printre