Și dacă
înger încă nu-s
fi-voi,
mi-am spus.
Șoptesc cuvinte modelând
un dor ș-un gând - încerc să zbor -
e mult și-atât,
nu mă-ntreba și cât.
Mai numără cu glas, apoi,
cinci spui și-i
Dintr-un cuvânt
rămân cu prima silabă
rostesc multe și nevrute
cuvinte schioape țopăie printre buze
amuzant și
nu gândurile se ascund -
restul silabelor și zâmbetul mască
se
Toamna vieții.
Mă simt atrasă de lumina căzută pe o frunză,
de umbrele ce-ascund o lume prea tăcută,
de parcă aș picta natura pe o pânză
uitată, învechită, pe margine cusută.
De cer prea
Rugăciune
spusă în șoapte
printre rânduri murmur continuu
nesiguranța de mâine trece
rugăciune pe o coală transparentă
în urmele cuvintelor
fine închipuiri
rămân.
Vine ploaia. Cu ce mă încalț?
Să nu mă ajungă din urmă
nebunul cu trup de atlet
care strigă la nesfârșit:
”Bună-ziuaa! Sal-taree! Iuhuu! Eheei!”,
de-mi vine să-mi acopăr
întind brațele spre nordica fereastră
uit că sunt doar în chiloți
că poate doar unul
sau toți
îmi văd fața.
observ.
noaptea trecu
ziua venii
cana rămase
Când mi-e dor
de soare
îmi fac o mămăligă.
Dor când îmi e de ploaie
mă joc cu stropitoarea
făcând un râu
în calea furnicilor.
Încercându-mă dorul de nea
Printre gropi, din praf ieșind,
Amorțiți de mers agale,
Doi pantofi, cam rupți, cerșind
Drum mai bun, pavat cu dale,
Cugetă: ”nu am fi fost
Nici în vise-atât de jalnici,
în dimineața asta am așteptat lumina
deschid ferestre
desfac încuietori
cu privirea întorc cerul spre mine
din nou caut soarele
care știam că răsare dinspre casa
E greu
drumul pe poteci bătătorite,
o rază nu;
luciul pe mare greu,
cerul e altfel;
în cercul ei căzând picătura e grea,
curgerea nu;
crucea pe margini de drum grea, grea,
lemnul din
SH