Sorina Hăloiu

Lampă clipind - în odaia cu zestre pe gânduri mama.

Inainte de-a cunoaște Te exprimi cu...rezervare. Când un gând, încet, se naște, Se ivește și-o-ntrebare: Cum eram noi, \"înainte\"? \"Inaintea

Șoimul planând - din văzduh, țipătul său se-aude-n ecou.

Iată ce caut: o lebădă care tricotează o haină fără o mânecă pereche pentru un zbor lung peste văi adânci unde un râu învolburat curge iar ea nu apucă să

Am o grădină în căușul palmelor - narcisa albă.

Vântul prin curte - pinul avea mai multe ace uscate.

Pe cer, un nor alb. Încerc să îmi închipui - o vrăjitoare!

Urări de bine - rostite cuvintele cu lacrimi în ochi.

Tropote de cal - căruțașul fluierând spre zorii zilei.

Vița de vie - sub frunze-ascunși stau struguri și viespi bâzâind.

Aerul rece mușcă din obrajii moi, Vântul agață cu ghearele-ntinse Pădurea cu totul, copacii din noi, Și crengile moi, cad învinse. Ai văzut? Pe culmile-acelea

La plajă pe țol fluturele pe genunchi - închiși mi-s ochii.

Trec anii mei, ai tăi, ai noștri, trec toate clipele din noi spre amintiri, trec și se adună ca într-un mare bulgăr: un strat curat, un strat murdar, un strat feeric,

Fluture murind - Poziție de fetus În ultimul zbor.

Lumină la geam - la casa cu etaje latră un câine. Petale albe - vântul prin trandafirii plutind în noapte. Fleșuri pe stradă - căruțaș cu lanternă în bezna

În minte doar sau în suspine ești praful lunii ce mă așteaptă altfel. Am lacrimile preagătite să curgă deci doar pentru tine Alice. Am vorbe multe

Mâinile ating Sufletul strigă Lacrimi aprind Focul din tindă. Trupul nemișcat Moartea a venit S-a apropiat Iar am suferit. Un om trecător Un trup

E doi și două minute în noapte înnebunesc visele capete tăiate setea face să curgă apa pe mese pleoape deschise și ochii răcesc de-atâta frig.

Rătăciți în munți - doar ei și vântul, pe culmi păduri de molizi.

Frunzele plutind într-un vârtej șugubăț - grebla cea veche.

Fetița plângând - pe gulerul croșetat pete de ojă.

Pământul crăpat - în jurul copacilor inele de lut.

O, câtă catifea În cana de pe masă! Aș vrea, și-n vocea mea Tot catifea aleasă. Și ce sublim miros Mă-nbie la păcat! E-aproape tot pe dos Și faptul c-am uitat! Ce-i

Vulpea la furat în șură. Iar liniște - cuibarul e gol.