Sorina Hăloiu

Copacii căzând - peisaj în mișcare, torente-n aval.

Ci tu veni-vei, când? Intr-o zi, mâna-ntinzându-ti, Peste-atâta drum și cale, In târzia clipă-n care-s deznădăjduită; Cu adevărat o clipă

Nu poți părăsi, E dramă în suflete - afecțiune.

Stau cu ușa ferecată Într-un anotimp târziu, Într-o lume minunată Unde-i plin dar și pustiu. Larg, deschid spre cer fereastra, Înspre noapte-ndrept dorinți Să-mi

Rătăcind pe străzi - Prima, a doua, apoi A treia casă.

Țigle căzute - vânt, pe acoperișul casei mele vechi.

Picături pentru memorie am avut erau pe undeva s-au terminat erau puține sau le-am luat ies la semafor stau la farmacie coadă ajund la ghișeu

În poieniță căprioară așteptând - ochii fericiți.

Prin porii pielii frigul își face de cap - jacheta pe cui.

Oul în iarbă. Verdele ei reflectă - cerul e turcoaz.

Alee în parc - gârbovită de ani mulți bătrână-n baston.

Nori roșii la est - întunericul din vest anunță ploaia.

Se lasă seara caldă plăcută iar ochii fug spre cer. Se-ntunecă ușor și-apar în zbor licurici cu sclipici. Primele stele sclipiri reci îndepărtate

Cuvintele curg într-o lirică pastel, anotimpurile trec și ele nu doar intuiesc că este toamnă ci chiar simt. printr-un falnic fior privirile cad peste umerii goi...

Citit-am multe compoziții, Din care doar eu am sperat Să înțeleg, ce definiții- Au vrut să dea, neâncetat. Nu mă mai mir, de ce acum Mi-e dat, dar tot mai rar,

Șoimul în picaj - rândunele în zig-zag și luptă în zbor.

Sfintele moaște - Credincioșii așteptând Pe dalele reci.

Ce rost are ziua? Se stinge lumina-n coroane de meri, bătrân pare dealul şi negru, şi gol, mai moare şi umbra, făcând un ocol prin noaptea pustie, cuprinsă-n tăceri. Ca păsări spre cuib

Petale de flori - polen galben-auriu, căzut pe masă.

În noaptea asta, visele vecine cu iarna, m-au lăsat în fața unei case goale, fără oameni, dar cu cozonaci calzi pe masă, cu lumină, multă, caldă dar eu tot singură.

Fiecare strop ne-arată o coroană - ploaia din stradă.

Am fost faptașul unei \"crime\", Mai sunt făptașul unor rime... Voi fi eu oare iar...făptașul, Unor \"minuni\", în tot orașul?! Aș vrea cu sufletul s-alunec

Trebuie să treacă timpul. Acum e-acum, atunci e-atunci. Gânduri rarefiate în stratosfera locului, în care creierul lucrează, bucuros

Umbra teiului - Nemișcate pe ramuri păsări de pradă.