Sorin Teodoriu

Lore, Lavi, Lizuca, Flaviu, Dana, Carmen - asa, care-va-sa-zica? Va bucura necazul omului de bine? Pai, voi stiti ca povestea asta este reala? Nu, nu stiti. Vorba lui Cami, \'tu esti un paratrasnet perfect - atragi, pe o raza de zece kilometri, tot ce e mai ciudat in cartier.\' E, nu a zis ea chiar asa, ca-i o delicata. Da\' eu nu ma supar, ca-i adevarat ce zice ea. Va multumesc tuturor pentru comentarii. Sunteti niste draguti, cu totii. Stiti voi pe cine nu vad eu aici? Nu-l vad pe Costel. Care Costel, o ma intrebati? Pai Costel, care e sigur ca am luat-o pe aratura de la textul ala cu Ceausescu. He He He - pai, nu-i asa, ca eu sunt zapacit de cand ma stiu.
Numai bine,
Sorin

Tu, Magule, tu sigur ai ajuns pe coltul acela fara umbra, ca in povestea ta. Si ne trimiti de acolo, numai lucruri frumos mestesugite, uneori fotografii. Iti multumesc, Magule. Cu bine,
Sorin

Uf, mai Dana, mai. Tocmai la textul asta ti-ai gasit tu sa ma comentezi? Pai, nu e corect. Stii, pe bune ca ma imbrac repede in pijama. Hai, ca sunt baiat bun :)
sorin

Mai, PETA, mai. Stii tu de cand te caut eu? De cand cu ibricul rosu, mai PETA. Ce mai faci matale? Apari - dispari, mai ceva ca primavara de afara.
Numai bine,
Sorin

No, ii mai bine asa. Mai vin si eu de-acasa. Multumesc. Apropo, ai idee cand vor sa doarma copii singuri in camera? Di ma ameninta ca scap de ea cand o sa se marite
:( si ar fi destul de trist atunci.

Ce faci mai, Danutza, mai. Pai frumos e sa ma bagi in felul asta, in ceata? Pe prietenul tau, Sache. Stau amarat si citesc a patra oara textul matale si degeaba. Tot ceata este. Imi sugereaza ziua in care am fost cu Diana, fata mea, la psiholog. Nu putea dormi singura si asa mi-a zis doctorul, sa mergem la psiholog. Acolo, tipa a pus-o sa deseneze un pom. Pe mine nu m-a pus, pe mine doar m-a certat, ca am divortat acum zece ani. Pornind de la desenul Dianei mi-a facut capul tandari. De atunci nu mai merg la psiholog. Merg mai bine sa ma plimb, pentru ca Diana tot nu doarme singura. Imi faci un serviciu? Risipeste-mi te rog ceata.
Sorin

Loreeee! M-ai omorat. Vroiam alt sfarsit! Vreau alt sfarsit - nu asta. Pe asta il stiu, Lore. L-am trait odata. Nici nu stii unde ai lovit.
Era intr-o sambata dimineata cand am plecat la munte, am mers in Gara de Nord si pana sa vina trenul, am cumparat un CD, CD-ul lui M.G. - folkista. Nu auzisem de ea pana atunci, dar curios cum sunt, mi-am zis, hai sa vad cum canta. Prima oara l-am ascultat duminica noapte. M-a uimit, stateam ca-n transa si ascultam melodiile ei. Vocea si versurile. Sau poate gandurile, care erau teribil de puternice, SOS - SOS, asta strigau gandurile ei. De luni am inceput sa o caut. Am descoperit-o la radio Resita, am sunat-o si am intrebat-o daca o pot gasi sambata la serviciu, ca am drum prin Resita (minteam). Mi-a zis sa vin, era la radio pana la ora 11. Am plecat vineri noapte - in tren am vorbit cu doi tipi, care erau din acelasi oras cu ea, i-am intrebat despre privighetoarea Resitei, asa ii ziceau ei. Au stropit-o cu noroi, mult noroi au mai aruncat ei in noaptea aia. Am aflat multe, le-am pus pe toate la spate si dimineata, la ora 11, eram la radio. \'Nu mai este MG - s-a dus acasa sa se schimbe - o gasesti la Casa de Cultura la ora 13, va canta ceva.\' M-am dus acolo si am asteptat. S-au adunat oameni multi, era un cenaclu, spuneau poezii. Vazandu-ma la patru ace, ma priveau toti ca pe o minune - \'Cine o fi maharul asta - ce urmareste? A intrebat de MG - sa stii ca a venit sa ii propuna vreun contract.\' Cand am vazut-o indreptandu-se spre scena, m-am facut mic, ca soldatul tau. A cantat, la fel ca pe CD, teribil a cantat. Dupa program, cineva i-a zis ca o cautam si MG a venit direct la mine. Am mers apoi la restaurant, am vorbit, am facut schimb de telefoane. Ne-am imprietenit. Mai tarziu, ne-am cunoscut mai bine, ea dorea o cariera stralucitoare, isi iubea vocea, se iubea pe ea. Fata ei, Cassandra, ma placea, - fata mea, Diana, o placea. Dar stii, toate nu valorau nimic. Nici sentimentele noastre nu valorau. Cariera, doar asta conta. Stai, MG, mai stai un timp, nu pleca, o rugam in gand... A plecat, inevitabil a plecat. Spre sud, spre nord, dracu\' stie incotro. M-a chemat - la spectacolele ei, dar nu am mers. De ce sa merg? Sa ascult melodia care mi-a fost dedicata? Versurile? Gandurile? Ce folos. Ii spusesem ca nu vreau sa fiu balada pe un CD. Altceva doream eu, dar nu conta. Of, Lore - da-mi alt sfarsit, te rog.
Sorin

La textul asta, Sache nu stie sa comenteze. As vrea, dar nu pot. Imi place si este o intoarcere in timp bestiala. Atat pot zice.
Sorin

Stii care e norocul meu? Ca nu am lift. Nu, Lore, calatoria cu patul s-a terminat asa. Puteam sa mai zic si de centrala termica, frigiderul si cablu de la televizor, care n-au mai functionat subit. Nu am mentionat astea, ca ai fi zis ca exagerez. Stii ce am facut atunci? M-am furisat in pat, m-am invelit si m-am culcat. Asa fac eu cand toate imi merg pe dos. Numai bine.
Sorin

Buna Dana,
Nu ne-am mai \'intalnit\' noi de multisor. Acum, am reinceput sa citesc textele din site si asa am dat de \'drumul spre casa\'. Stii, eu nu am amintiri frumoase de la scoala, fiind copil-problema, chiulind si facand misto de profesori, o incasam des. Odata, la ora de geografie, profa ne explica cum Pamantul e rotund si vazandu-ma, ca de obicei, distrat in banca, m-a intrebat:
- Sorine, daca pleci de la scoala acasa si o iei pe drum, dar in partea opusa casei tale, si mergi, si mergi, si mergi..., unde ajungi?
- La balamuc, tovarasa, a venit raspunsul si nici profa, nici parintii nu au gustat gluma mea.

Numai bine Dana, si astept noi povesti frumoase de la tine,
Sorin

Stiu Paul, stiu ca-i vechi, la fel cum stiu ca birocratia a disparut odata cu anul 1989, iarna. Nu trebuie sa ne suparam, asta e. Ne descurcam fiecare cum putem.
Multumesc si numai bine,
Sorin

Nu vreau sa vin si nici sa trimit vestitorii in fata mea nu vreau. Nu vin, chiar daca ma chemati si adulmecati in fiecare dimineata reavanul pamantului. Degeaba cautati prin parc, prin paduri flori ne-mai-vazute. Florile sunt incuiate bine, la fel si frunzele si iarba. Degeaba le udati cu lacrimi, am facut pact cu iarna. Pana in aprilie, nimic. Asa sa stiti. Ce, ati uitat cat sunt de capricioasa?
Semneaza: Primavara.

Cel mai greu, Ena, este sambata si mai ales duminica. Atunci cand nu lucrezi si nu esti ocupata cu munca zilnica. Sunt zile libere si atunci, singura fiind, gandurile ti se vor indreapta spre el. Suferinta vine si ea la intalnire. Si lacrimile. Atunci scrii. Eu, in locul tau, as face altceva, as da niste telefoane, m-as intalni cu prietenii, as vedea toate filmele din oras, dar mai ales as merge la opera. Acolo as putea tipa odata cu artstii si ei nu ar auzi durerea mea, disperarea. Si poate imi va trece furia si va vine iarasi ziua de luni. Sa-mi scrii atunci cand o sa fii linistita, Ena. Astept vesti.

Ce frumos scrii tu, Geea. Frumos de tot. Imi place, emani un calm nemaipomenit, nu stiu cum sa-ti explic. Te-am citit, dar bag comentariu doar aici. Ca sa stii ca te citesc si astept si alte scrisori de la tine. Numai bine. Sorin

Multumesc tuturor pentru vizita,
O sa le spun celor trei ca au primit invitatii sa treaca si pe la voi - asa, in calitate de musafir. Eu cand eram mic si eram intrebat ce vreau sa ma fac cand o sa cresc, ziceam, musafir.
He He He, Adela, ai grija, mai. Daca totusi pici in capcana, suna-ma la articolul din ziar :)
Numai bine tuturor,
Sorin

In iarna aceea, am plecat in concediu la Predeal, cu Di, fata mea. Locuiam vis-a-vis de gara, la un hotel. Am schiat impreuna, copilul asezat pe schiuri si sprijinit de picioarele mele. Coboram partia cu viteza controlata, in chiotele vesele ale fetitei. Serile, urcam cu sania pana sus, in munte si ne odihneam privind cerul plin de stele.
- Di, cand oamenii buni mor, sufletele lor se transforma in stele si de sus, ne privesc si au grija de noi. Uite, cate stele sunt... Acela este Carul Mare, uite si Carul Mic, iar acolo sunt trei stele in linie dreapta. Eu am ales-o pe cea din mijloc.
- Nu vreau sa mori niciodata. Te rog mult...
- Sufletul nu moare, Di. Niciodata.
Plecam atunci cand frigul ne gonea, ne cataram pe sanie si ajungeam imediat in oras. A nins mult in iarna aceea. De la fereastra camerei vedeam bradul cel mare, impodobit si luminat cu becuri colorate din mijlocul Predealului. Noaptea, dupa ce Di adormea, priveam inca multe ore orasul si trenurile, luciri metalice in goana spre alte locuri. Tarziu, imbratisam copilul si ma culcam si eu.
Intr-o zi a venit la noi Prima. Isi luase cateva zile libere. Atunci vraja s-a destramat, Prima era atat de straina, de preocupata... Am plecat in aceeasi seara, nu am putut ramane langa o straina pe care o stiam atat de bine. Cu inima stransa si ochii inegurati, m-am urcat in tren si am disparut undeva, spre campie.
Nu stiu ce mi-a venit sa povestesc asta - probabil ca am vazut in textul tau cuvantul COPIL. Probabil.
Sorin

Mai Ena, mai, (ca sa incep ca DoDu). Pai matale zici aici si de chat. Pai tocmai tu, care mi-ai zis sa am rabdare? Am avut rabdare si am stat pe chat pana ai disparut de tot, din lipsa de activitate (asta inseamna ca ai devenit deja inactuala, inactiva, neatractiva?). Naspa. Inteleg ce scrii tu aici, zau ca inteleg. Si ai reusit prin personalele tale adresate cuiva anume, sa creezi o aura misterioasa in jurul tau. Si eu sunt curios, chiar daca se zice ca o sa mor repede. Ce daca? Ce zici, randul viitor o sa comunici cu Sache? Hai, ca sunt baiat bun. Numai bine.
Sorin

Flintule, esti bestial de cool in textul asta. Chiar asa de demodat este sa faci amor cu sentimente? Da, cred ca ai dreptate, este mai bine sa fii cool, sa n-ai sentimente si sa mori tanar. Numai bine,
Sorin

Duminica trecuta, am mers in padurea Baneasa sa culeg ghiocei. Am cautat in lung si in lat, dar nu am gasit. Nu aparusera, nu-i pacalise soarele stralucitor. Intr-o poiana m-am lungit pe zapada si am privit cerul albastru. Sa-i fur culoarea si sa-mi aduc inapoi speranta. In ultimele saptamani ochii mei devenisera negri. De tristete. Am tot stat asa vreo ora. Cand m-am ridicat, in locul zapezii topite rasarisera ghiocei. Erau firavi, dar erau. Nu i-am cules, m-am asezat langa ei si i-am privit. Cu privirea mea albastra. Ca cerul. Ca marea. Speram iar?

M-am nascut in Bucuresti - iubesc muntele - iubesc marea. Am crezut ca, pentru o viata decenta pot parasi tara, sa incerc alte locuri, mai departate. Odata chiar am incercat, dar m-am intors. Dorul de locul unde m-am nascut a fost mai mare decat distractia, decat banii. Nu pot accepta conducatorii tarii mele, insa pe tara, o iubesc. Si ma intorc de fiecare data, aici, in tara mea. Poti vedea lanturile, draga Loredana? Poti auzi strigatul meu?
Sorin