Sorin Teodoriu

Dedal, poezie in proza sau proza in poezie. Ele apartin unei singure familii, totul e sa prinzi cuvintele care se potrivesc. Vezi, Dedal, eu sunt norocos – am un inger intr-o fotografie, un inger care stie intotdeauna ce sa sopteasca.
Bursucel, stiam ca o sa-ti placa. La tine eram sigur. In orasul tau am stat de vorba, stii tu unde. M-ai rugat sa stau mereu intre vis si realitate, sa nu raman doar in planul realitatii.
Maria e frumos sa visezi. Totul e sa nu ramai acolo, in vis. Vorbeste cu Dana (Bursucel) – ea stie unde e linia care desparte realitatea de vis.
Silvia, esti draguta si ma emotionez. Eu sunt Sorin, ai uitat? Multumesc pentru apreciere si steluta.
Anda, poate ca-i mai bine cu sfarsitul asta. Daca ea ar fi venit as mai fi putut aprecia asteptarea? Si marea si valurile si petalele? Nu, Anda. N-ar mai fi fost nimic.
Ana, chiar asa? Ochii oglindesc doar piedicile? Dar muntele si marea, pomul de craciun, zapada asternuta dupa viscol, cazinoul de la Constanta, ramurile mesteacanului, luna si pasarile deltei, culorile. Toate le apreciezi cu ajutorul privirii.
Adriana, uneori vine timpul sa ingropi umbrela, sa te eliberezi de un balast cu care te-ai obisnuit prea mult. Sambata i-a venit randul umbrelei mele.
Multumesc, Loredana. Da, stiam c-o sa-ti placa. Sa nu uiti ca marea te asteapta, ea are intotdeauna rabdare. Putem invata de la ea.
Cami, iti intorc intrebarea: cum ar fi fost daca..? Eu nu stiu - poate doar liniste sau intrebari sau uimire sau …
Valentin ma bucura vizita ta.
st

Constantina, ma rusinez. Sunt tocmai bun sa merg la tanti Lucretia, sa-mi ghiceasca viitorul in cafea. Au! Textul asta inca nu l-am inventat - urmeaza.
Sunt matur, Constantina si tot negociez cu Doamne-Doamne sa-mi taie cinspe ani din coada si nu vrea. Am eu un plan.
st

Dap, ne zici varsta? Imi place textul, da\' ne zici?
st

Leguma, sa zicem un dovlecel.

Te-am prins! Te-am prins si aici si in alta parte, acolo unde nici nu stiu cum ai intrat. Ce smechera esti, matale.

Imi place ce-ai scris. Cateva randuri si totusi.. M-ai pus pe ganduri cu: \'Si cand nu vor mai fi de povestit isi vor inventa lumea lor, complet infidela celei de aici. \' si cu: \'...iti mai spun tie, cititorule care ai ajuns pana aici, doar atat: ca ei se iubeau.\'

Dana, oare de ce nu mai cred in asta? Nu zic, e mai usor cum sunt acum, reconfortant chiar, totusi.. Am uitat cum e sa fi normal. O fi de bine?

Dara, te cunosc? Ceea ce ai spus tu aici este al nabii de adevarat. Esti prima persoana care a ghicit esenta sau doar a subliniat-o sau.. nu mai stiu. M-ai blocat, cum numai Peta m-a blocat mai de mult. Serios te intreb, ne cunoastem?
sorin teodoriu

Dara, esti trista.
Uite, in liceu am invatat sa iubesc. Stransesem bani pentru revelion in doi. Toamna s-a terminat, asa ca am cumparat patru tablouri si-o pasta de dinti. In facultate am iubit a doua oara. Tot toamna s-a sfarsit. Mai e putin si vine iarasi toamna. Ma tot intreb, acum ce-o sa mai pierd?

Dara, de ce spui: \'trezindu-mă era prea târziu învățasem a iubi și a plânge\'?
La recitire,
st

Legat de PS:
\'interesant ar fi de aflat cam ce inspira pe fiecare, unii se lasa impresionati de lucruri palbabile, altii de starile sufletesti, unii privesc frumusetea, altii uratul, important e sa nu ne speriem de ele si sa le tratam ca atare, pentru ca, cunoscandu-le, ne vom depasi conditia, sau ne vom autodepasi\' - daca vrei sa stii mai mult iti dau adresa lui Geta :)
st

stelute! stelute! stelute!
Este o poezie frumoasa si plina de ganduri. Probabil pe fondul venirii mele de la mare, nisip, valuri. Sfarsitul se potriveste perfect: \'Pe cât de frumos pașii tăi mai cântau prin nisipuri, pe-atât de târziu am ajuns urma lor.\' Se mai intampla. Ce mai, ai intrat in sufletul meu cu poezia ta. La recitire,
st

sorin.teodoriu@linklaters.com

Ia uite cine e musafirul!!!! Unde ai disparut, Vali? Te cautam de zor si tu... Scrie-mi te rog pe email. Zi-mi ce-i cu tine, te rog. Fascinatule! :)
Ma bucur ca ai revenit.
st

Sache scenaristul din alta viata iti ofera o steluta. Azi dimineata m-au trezit stelele din Carul Mare si cele trei stele pe care le pierdusem asta-iarna. Erau la locul lor, deasupra marii, deasupra mea. N-am luat steluta de acolo, le-as fi stricat echilibrul. Am luat-o din alta parte. O primesti?

E foarte frumoasa poezia. Felicitari.
st

Salut, iata-ma.
Timpul, eterna poveste. Ce n-as da sa ma joc putin cu el. Intr-un comentariu anterior (parca la textul meu cu ingerul) m-am luat si eu de \'timp\'. Am povestit cum am discutat eu cu Doamne-Doamne si cum i-am cerut 15 ani (sunt mai pragmatic, deh :) M-a trimis inapoi pe Pamant si m-a pus sa fluier. Ce-a iesit, e acolo, nu mai repet.

Imi place cum e prezentat textul. O sugestie (poate sunt eu obosit si de aceea nu mi-am dat seama din prima)- cred c-ar trebui specificat ca J povesteste(cum ar fi: J se plimba prin incapere de colo...). Mai este o eroare de typo: \'Din pacate, tot nu e sufficient...\'
La recitire,
st

Roxi, cine a zis ca scrie \'slabut\'? Si mie mi-au placut ideile ei si astept urmarea. Si apoi, din cate observ, si matale scrii proza, deci sigur o sa fii una din preferatele mele.
La recitire,
st

Free, bine ai venit. Sa vedem pe cine superi de data asta. Poezia este extraordinara, imi place si te felicit. Te intreb insa asa, intr-o doara, ti-ai pus casca si vesta anti-glont? Uite, am citit undeva ca talismane care poarta noroc sunt piciorus de iepure, trifoi cu patru foi, inimioara, zar, purcelus, elefant, numarul 13, potcoava. Ia si tu unul. Succes.
st

La curtea regelui Smarald urmatoarea mancare trebuie servita cu mana: stiuletele de porumb, homarul, scoicile si stridiile, aripile si oasele de pui, maslinele, telina, prajiturile uscate si prajiturelele.

Tot la curtea sus-numitului, daca trebuie sa scoateti ceva din gura, atentie: samburii de masline se lasa sa cada delicat in palma inainte de a-i pune pe farfuria vecinului, pentru oasele de pui folositi furculita pentru a le repune pe farfurie, oasele de peste se inlatura cu degetele, iar mancarea care nu va mai place trebuie s-o scuipati should discret in servetel astfel incat sa nu fie la vedere.

Pofta absurda..., pardon: pofta buna tuturor :)
st

Salut si bine ai venit (o urare venita cu intarziere).

Scrii usor, cursiv. Imi plac si ideile. Trebuie un pic mai multa grija la ordonarea textului sa poata fi citit usor. Felicitari si succes mai departe.
st

Foarte frumos, Dedale. Felicitari.
st

Mi-ai amintit intrebarea scriitorului meu favorit, o intrebare care a reusit sa creeze un roman. Doar ca nu-i ca la tine, e invers… Intrebarea era: este posibil sa iubesti in acelasi timp doua femei la fel de mult? Raspunsul ar fi venit de la sine, pe parcursul romanului. Da, ar fi posibil. Dar Dumnezeu a hotarat ca e prea mult si a trasat sarcini precise. Pe una din femei, aceea care daduse nastere unui baietel, a luat-o prima. Cu copil cu tot, la cutremur. Barbatul s-a clatinat lovit, obosit, satul. Copilul il striga ‘imparate’. Acum nu mai era nimeni sa-l strige. A plecat in lume, departe de tara. Undeva, in munti straini, a intalnit-o pe cea de-a doua femeie iubita de el. Au plecat din restaurant impreuna, noaptea. Conducea ea. La o serpentina, barbatul i-a atins mana. Ochii s-au ridicat speriati si masina a disparut in genune. Era noaptea Sanzienelor. Stiu ca-ti este cunoscut scriitorul meu favorit… La asta m-am gandit cand ai povestit de cei doi tipi care o iubeau pe aceasi femeie.
st

Frumoasa poezia ta, Silvia. Ba mai blanda, ba mai dura, cuminte si rebela, dulce si amara...
Stii ceva, mi-e dor de Lelia, mai ales de prima ei poezia.
Cu drag,
st