Sorin Teodoriu

Mi-am cumparat pat. La mana a doua, ca-l duc la Poenari, unde dorm doar vara. Dupa ce l-am platit, patul a disparut. Seara l-am tocmit si dimineata nu mai era. A reaparut dupa o saptamana. Il

- De ce taci? - Ma gandeam la noi. - Nu esti aici, nu traiesti in prezent. De ce iti faci rau? Ne simtim atat de bine impreuna. - Asa e, ne simtim bine. - Ce se intampla cu tine? Esti in fata

’’Dragul meu, este atât de bine să trăiești’’, spune Dumnezeu râzând și nu știu dacă râsul lui este sincer sau ironic,’’dacă prezentul te deprimă privește în oglindă la imaginile din spate, găsești

Bătrâne, am o rugăminte: când vii la mine să fii vesel și optimist. Treaba asta mă bucură din cale afară, e ca de la prieten la prieten. Încep să râd și, în felul acesta, dau mai departe

- De data asta ce ai mai făcut? Întrebarea a străbătut într-o fracțiune de secundă spațiul dintre ușa coridorului și masa de scris. Am uitat să-ți spun, în săptămâna care a trecut am adus modificări

În toamna asta m-am îndrăgostit! De vină or fi fost defrișările masive, inversarea polilor sau abajurul verde din scara blocului…, pentru că vezi tu, în loc să mă îndrăgostesc ca tot omul primăvara,

Suntem în anul 2010, anul crizelor financiare, economice, sociale, anul în care trendul european dictează ca fiecare țară și fiecare firmă cu prestigiu (sau fără prestigiu) să-și concedieze

- Bună ziua, domnule administrator de scară. - Bună ziua, domnișoară... numele, vă rog? - Începe cu Arabela. - Și se termină cu...? - Nu spun! - Ah, vă plac șaradele? - Din principiu,

De 1 mai am fost invitat la Vama Veche, la noua casa a Vasilestilor, fosti colegi la Mecanica Fina. Descurcareti, prietenii astia. Acum patru ani, vazand ca la noi nu-i nevoie de ingineri

Și a fost odată Eliad... Trei personaje: Bufonul (Ursitoarea, Gândul, Þăranca, Þiganul, Vecina, Mama Soacră), Costel, Corina (Lăcusta, Pandele). Recuzită: Pălărie de bufon, pălărie de țigan, basma

- Salut, Alin. - Noroc, Costel. Ce ai? Pari supărat... - Da, sunt necăjit. De câteva zile nevastă-mea e apatică. - Bolnavă? - Nu, doar indiferentă. După atâția ani de căsnicie abia dacă mă mai

Dimineață m-am trezit cu gândul la tine. Erai veselă, stăteai în fața mea și îmi aranjai gulerul de la cămașă, m-ai luat de mână, am pornit împreună în oraș. Îmi vorbeai de iubire, de noapte, mai

Se strecoară ușor și cald și se lipește de mine. Fără mâini împletite, fără obraji atinși, fără sărutări prelungi, amețitoare, prevestitoare de povești. Se lipește de mine și atât. Îi simt respirația

- Ce vânt e afară…, ce frig... Iar eu sunt singură în toată casa. Of, Gheorghiță! Mă omori cu delegațiile tale… Frusina se strânge mai bine în păturile de lână. Lampa îi luminează discret un

Am venit aici zambind, incantat de ideea celui care a avut initiativa acestui site. Si curiozitatea a contribuit la intrarea mea aici. Am vrut sa stiu de ce X a scris asa, sau de ce Y este trist.

Aici e mâna, foarte aproape este piatra, un tricolor căzut, câteva lozinci și multe, multe strigăte. Dincolo de ele strălucesc geamurile galbene, în locuințe ard becuri economice, câte unul pe holul

A fost odată ca niciodată un băiat nici prea scund și nici prea înalt, nici prea slab și nici prea gras, nici prea deștept și nici prea prost. Adică un român adevărat, adolescent, născut la Huși,