Sorin Teodoriu

Stau si ma uit la comentariile tale, Maria. Si-am privit la ele pana am cazut cu ochii direct in caledar. Pai, azi e 1 aprilie fratilor!

Multam de vizita, Mariuca.
st

Stau si ma uit la comentariile tale, Maria. Si-am privit la ele pana am cazut cu ochii direct in caledar. Pai, azi e 1 aprilie fratilor!

Multam de vizita, Mariuca.
st

Atropa bine ai venit pe site si mai ales pe pagina mea. Sa inteleg ca te-ai decis sa te muti in batranul Bucale - ce sa zic, sa fie intr-un ceas bun si te asteptam la biserica Elefterie. Bianca nu inteleg comentariile tale - ma voi stradui in continuare. Tonul meu este acelasi si ar fi grozav daca n-ai amesteca autorul cu textele lui. Nu sunt identice si iti pot da multe exemple pe tema aceasta. Da, Florin, am scris-o pana la urma. Si pentru ca ideea mi-a venit in timp ce vorbeam cu Alin, l-am facut protagonistul schitei. Alin Pop - ma bucur ca ti-a placut si ai gustat gluma. Am primit intrebari daca textul e real sau fictiune. Raspunsul meu: e fictiune.

Multumesc tuturor,
st

M vine de la Mmmm? Sau de la mmmm? Imi place ca-i sfios...
st

Mai Bursucel. Ce ma ametesti cu textele tale... Ba poezie de trei stele, ba scrisori cu iepuri grasi, ratoni si tot felul de animalute din curtea si din afara curtii gospodarilor. M-am incurcat rau. Oricum eu nu mai suport vulpile, dihorii si sobolanii. Cred ca s-a aciuit ceva in podul casei de la Poenari si cand se stinge focul in soba, spre dimineata, racaie cu labutele si pufaie pana ma trezeste sa mai arunc doua - trei lemne pe foc. Dar atunci adio somn...

Sunt curios despre ce-o sa scrii in urmatorul tau text.
La recitire.
st

Este un text extraordinar, prin simplitate, usurinta exprimarii, prin ritm. Un poem de primavara care ne duce cu gandul la cateva minute petrecute intr-o piata de oriunde. Tarabe pline de flori, ridichii si ceapa verde, arpagic si albine, culori, viata sub toate aspectele, precupete vioaie si galagioase, culori si zambete, trufandale. De oriunde apare un caine artagos, tigancusele hoate vand parfum de zambile, iar margaretele stau la sfada cate cinci. Urzici, spanac si loboda, branduse si stanjenei. Tii! Ce mai concert la piata!

Poezie care abia mai poate tine atata culoare, zgomot si parfum. Felicitari din toata inima!
st

Daniela, scuze pentru ironii. N-or sa mai apara.
st

Cineva m-a invatat sa analizez in principal scrierea si nu sentimentele si durerea ce striga in text. Inainte faceam invers si de multe ori greseam. Cum poate greseste si specialistul siteului...

Bianca, imi place sa vorbesc cu oamenii, nu conteaza varsta, nu conteaza daca sunt femei, barbati, copiii. Fiecare are ceva de spus, intamplari, ganduri, intrebari..., mai ales cei tineri, necopti, care pasesc in viata prima oara.

Odata am vorbit cu un doctor, o prietena din copilarie. Iti redau ceva din dialogul de atunci:
C: M-am despartit de el, de fapt el m-a sunat de ziua mea de nastere. Mi-a spus la multi ani si apoi ca s-a hotarat sa ramana cu fosta lui prietena.
S: De ziua ta ti-a dat papucii?
C: Da. L-am intrebat de ce face asta, doar a vazut in timpul cat au stat impreuna ca nu se potrivesc. Mi-a raspuns ca in ziua cand s-au despartit, chiar in ziua aceea, au mai facut odata dragoste, ca de ramas bun. Si tipa i-a zis ca a ramas insarcinata.
S: Nu minte? Nu se face niciodata dragoste de ramas bun. Poate a vrut doar sa va despartiti.
C: Nu, s-a intors la ea pentru ca l-a legat cu copilul. Eu il am pe V, alt copil nu mai pot face.
S: E libertatea lui de alegere. Dar nu trebuia sa te anunte de ziua ta...

Bianca, scrierea ta e frumoasa, dureros de frumoasa. Impletire de realitate, telefoane si decizii comunicate fara ascunzisuri cu irealitatea si uratenia bolii, a spitalului. Suferinta femeii care nu poate sa-l fericeasca pe cel iubit, apatia de fatada si vulcanul interior, durerea. E bine descrisa starea celui care printr-o operatie chirurgicala risca tot, il risca pe Razvan, risca sterilitatea, viata.

Bianca, da! Povestea incepe sa capete contur, e trista si imprevizibila (pentru muritorii de rand, desigur). Acum ce urmeaza? Posibilitati sunt destule, sa vedem pe care carare o vei lua tu.

La recitire,
st

Bianca este un text scris cu usurinta si sensibilitate. L-am citit de cateva ori pentru ca am observat ca-i abia partea unu, deci urmeaza.

Am insa o nelamurire si te rog sa ma contrazici daca gresesc, sau macar sa ma dumiresti. Textul incepe cu amintirea ununi telefon primit de ea (poate Diana) prin care el o anunta ca va avea un copil. Ea (cred ca Diana) are deja un copil (pe Danut) cu care pleaca in oras. Spune-mi te rog daca am inteles corect. E putin intortochiat inceputul...

Te voi citi,
st

Ha! Bianca, pacat ca n-ai vazut si tristetea din spatele randurilor. Ocupati cu serviciu, de multumirea sefilor, de realizarea profesionala, de banii cat mai multi in buzunare... uitam frumusetea vietii de familie, uitam sa multumim fiintei de langa noi, uitam chiar si de sarutul de bun gasit. Eu asta am vrut sa sugerez insa in felul meu aiuristic.

Iti multumesc pentru comentariu, Bianca. Tu-mi lasi aproape de fiecare data un gand frumos.

La recitire,
st

Trecerea timpului, a serilor albe, plictisitor de albe, trecerea incolonata topita intr-o farama de marte. Poate-i prea multa tristete in randurile tale si lacrimi in culori si cearcane... Si totusi un zambet ascuns vibreaza undeva, intr-o duminica insorita sau in vopsele de argint. Cad stele peste tine sau poate tu pornesti spre ele si razi facand o pirueta. Iar somnul fara somn brazdeaza peste chipul ridat in palme norocoase, nopti fara somn si lacrimi, siraguri de margaritar.

Mi-a placut.
st

Ana Maria - cred ca-i ceva ce n-ai prins. Eu vorbeam de nasterea copilului, startul in viata, visele de tot felul, apoi apare societatea cu regulile ei, cu asa da! asa nu! Personalitatea omului se schimba, idealurile se sting... Cu asta nu-s de acord. Si spun ca e pacat, omul trebuia sa ramana Om, atat. Multumesc de vizita.

La recitire,
st

Aline, m-ai prins. Pai cum sa nu rad... La Eliad ai vazut, daca esti atent te prinzi de multe. Saracul spaniol, ce-o fi patit in seara aia. Punem pariu c-a facut un dus rece?

Dedale, ce ma bucur ca te regasesc. Lasa ca vine ea vremea buna si sper ca de data asta n-o sa mai ratez Iasul. Pai, Corina traieste. Pisicile si femeile au sapte vieti, nu? De gaina nu stiu, s-ar putea sa fie deja la frigare. Dilema este daca a pus-o stapanul sau cocosul.

La recitire,
st

Text smuls din cotidian, nimic mai mult. Cate se petrec in jurul nostru..., totul depinde de atentie si de memorie. Dialog intre soti, la un pahar de vin, oful spus de Costel Corinei.

Bursucel, ma bucur pentru zambetul tau si de dizolvarea \'dracilor\'. Ma simt onorat sa fiu un diluant asa puternic.
Silvia, de cand nu te-am mai vazut pe pagina mea... Tii, m-ai facut fericit! Nu mi-ai spus, cum mai e primavara din sufletul tau?
Bianca, of! nu-i nimic putred in Danemarca. Costel, cu tot norocul lui de-a avea o nevasta perfecta, tot stie cum se toaca vinetele. Nu face el asta, dar stie ca se toc. Sa-ti zic un secret, Costel a vazut chestia asta la bunica-sa. Sssst.
Maria, pai tu care esti maritata de curand cu domnul Buzdugan, stii bine ca aceste coarne pot fi de mai multe feluri. Dar cu afirmatia ta tot nu sunt de acord. No, Marie, cum poti sa zici ca barbatii nu se targuiesc ci iau ce gasesc la intamplare. Ce-ar fi bunaoara daca un tip s-ar intalni c-o octogenara. Parca-i vad, in camera, pe intuneric: Dragul meu, da-mi te rog paharul de pe noptiera. Da-mi paharul sa te musc, patimasule!
Adriana, multumesc de poezioara. Costel al meu e gurmand intr-adevar, dar sadic nu-i. Are si el o hachita, sa poata reprosa nevestei ceva, eventual s-o toace ca pe-o vanata. Sunt incantat ca ne-am cunoscut nevirtual.
Fero, cu vinetele am lamurit situatia. Nu-ti zic si tie, ca-i secretul meu si-al Biacai. Intrebi de ce maine? Pai daca Vama Veche a ales ziua de joi, eu am ales maine. Altfel ai fi zis ca ma influenteaza creativ VV. Pai, e simplu Fero, nu mai are omul rabdare.
Bogdane, ma bucur ca ne regasim aici. Ei, mai exista si gospodine pe lumea asta, nu numai business women. Totul e s-o observi in timp util, altfel treci pe langa ea si-ti pare rau toata viata. Multumesc de comentariu.
Lucian, la asta nu m-am gandit. Textul meu sa instige la violenta. Ei, dar daca o sa calce stramb se schimba treaba. Si-apoi e doar o hachita... Multumesc de vizita, Doi.
Lizush, ce surpriza! Bine-ai venit pe pagina lui Sache. Legat de Eva... Pai ea a instigat la incalcarea regulilor, eu asa stiu. Sa-l puna pe bietul Adam sa muste din mar ca sa se rusineze apoi toata viata. Si apoi, pe vremea aceea, nu aveau emotii si nu erau gelosi. Dar cred ca se plictiseau ingrozitor.

Va multumesc tuturor
La recitire,
st

Un text reusit din toate punctele de vedere. Are mister (atat cat ii sta bine unei proze cumsecade), are dialog, monolog, descriere, ironie, filozofie, tot.

Soarele a căzut atât de repede pe acoperișurile de peste drum în ziua aia, că nu m-ar fi mirat să mai sară înapoi de câteva ori ca o minge mare portocalie. Dar nu, nimic miraculos nu se poate întâmpla la noi, lucrurile s-au înțepenit iremediabil pe un făgaș firesc...

Misterul negustorului mutat de curand intr-o casa unde-a murit odata o baba este risipit printr-o simpla remarca: Am aflat că omul era negustor de umbre. In ciuda vorbelor care circulau despre el, s-a dovedit a fi tare deschis și zâmbăreț... Cu toata ciudatenia obiectului de activitate autorul ne linisteste printr-o descriere simpla a locatarului.

Importanta \'umbrei\' apare prin exemplificari comparative: Ai văzut la TV, se antrenează unii oameni la tot felul de ciudățenii și ating performanțe incredibile. Se spune că există oameni care reușesc să respire o dată la un an, practic pot trăi fără aer. Mă rog, așa se zice. Dar fără umbră însă... mai greu.

Clientii plictisiti de umbra cea de toate zilele, cei ce tintesc sus, tot mai sus, incep sa apara si sa cumpere. Autorul descrie cu ironie ceea ce se intampla mereu (mai ales la casele din cartierul de nord) unde tot ce este modern trebuie cumparat chiar daca nu se intelege ce reprezinta (sa nu ne arate cu degetul vecinii).

... el i-a produs o umbră care le-a dat într-adevăr pe spate pe doamnele cele mai simandicoase. Nici ea, nici altcineva n-a sesizat vreodată că umbra ei cea nouă avea o formă mult diferită de silueta ei rotofeie.
...
- Ce faceți dom\'le, vă bateți joc de mine? Ieri alergam către casă, nevastă-mea mă sunase că are urgent nevoie de mine și când deschide ușa ce vede, o umbră. Eu am ajuns un minut mai târziu. Vreți să mă nenorociți, am copii acasă!

Concluzia la care ajunge vanzatorul de umbre este realista si de actualitate (din pacate): - Uită-te în jur, toată lumea aleargă numai după umbre noi și scumpe, de marcă, totul e reclamă și imagine. Dacă n-aș ști că în realitate nu umbra îl face pe om ci invers aș da faliment rapid. Secretul meu este că nu las niciodată clientul să afle tot ce știu.

Ioan, negustorul de umbre, omul fara umbra, fara prezent dar de actualitate, cel ce are intotdeauna dreptate, sfatul cel bun, cel langa care te simti bine mereu, esti de acord cu el si-ti pare rau cand se muta in alt cartier. Ioan este, sub masca negustorului de umbre, vesnicul Scamator, cel ce ne face sa credem ca-i bine daca avem mereu o umbra noua, performanta.

Felicitari, Alin. Esti un scriitor grozav, tu care nu scrii nici poezii, nici proza. Tu transmiti mesaje, iar mesajul textului tau l-am primit cu bucurie. Sper sa fie inteles de cat mai multi. Poate mai salvam ceva...
La recitire,
st

Chiar ma gandeam cand o sa apara stapana \'iederii\'. Eram convins ca o sa-ti lasi un gand la florile-sperante.
Multumesc de gand.
st

Maria, daca nu sunt student, nu sunt francofon (cu toate ca unii zic ca sunt din principiu), nu stiu franceza si nici nu scriu poezii, pot participa la concurs?
sache

Dar de ce numai texte inregistrate la personale? Sunt convins ca poti scrie proza buna. Am citit tot ce-ai scris, din toate acesta imi pare cel mai bun. E cursiv si estetic. De aceea te intreb: de ce nu proza?
La recitire,
st

Odata, de mult, am fost si eu balada. Cineva asa a inteles sensul normal al vietii. Tu spui aici as vrea... sa fiu balada fara vers Stiu si eu, daca n-ar fi metaforele astea din poezii ti-as sugera atentie mare la dorinte ca s-ar putea indeplini.
Mi-a placut,
st

Cand vremea se inconjoara cu nori si suspine, e bine sa sezi binisor in barlogul tau pana trece furtuna. Daca iesi la timpul necuvenit s-ar putea ca un fulger, un copac doborat de vant, o grindina mai de soi sa te loveasca si-ar fi pacat. Se spune ca omul invata in cinci ani sa vorbeasca si in cincizeci sa taca... Stiu si eu, poate cine a zis asta a avut ceva in cap. Trufia de multe ori te pierde.

Optimismul apare in finalul poeziei, ca o batalie castigata. Un text-mesaj viguros, precum primavara timpurie de-afara.
Imi place.
st