Proză
Pantofi de lac
3 min lectură·
Mediu
Personaje: Corina și Costel.
Acțiunea se petrece în sufragerie și apoi în dormitor. E seară.
- Costel, ieșim și noi la o plimbare în parc?
- Cum să nu, Corina. Ia uite ce frumos e afară.
- E senin și soarele apune pitoresc. Splendid.
- Corina, știi, doar aparent e frumos și aparențele înșeală întotdeauna. Neapărat să-ți iei pantofii de lac. Vine ploaie mare!
- Dar nu-s nori nicăieri, ce-ți veni?
- Corina, atunci când mă doare genunchiul ăsta, sigur plouă.
- Dragă, n-are cum! Afară e superb.
- Măi, fată! Vezi tu norii ăia? Uită-te în zare. Îi vezi, da? În jumătate de oră începe uraganul.
- Lasă-mă cu prostiile tale! M-am săturat! Auzi la el, uragan…
- Ia stai puțin, Corina. De cine te-ai săturat?
- De viața asta. Și apoi, ești un măgar! Gata, plec la ai mei și de data asta nici că mai vin înapoi.
- Da, da. Du-te pe capul lui mă-ta! Vai de norocul ei cu așa fată. Și pentru informarea ta, chiar azi mă voi muta înapoi la cămin. Să fie clar!
- Foarte bine! Vindem apartamentul și împărțim banii. Costele, nu care cumva să te aud scâncind pe la ușa lui mami că nu mai înduioșezi pe nimeni.
- Adio!
- Și-un praz, măgarule! Gata, Costele. De-acum orice discuție este inutilă. Mă duc în dormitor să-mi strâng lucrurile.
- Grăbește-te că vreau să-mi fac și eu bagajul. Aștept pe balcon…
- Să nu te plouă, Costele!
- Iar începi?
- Nu, dragă, nici o grijă. Nu mai încep nimic. Gata, am tăcut definitiv în ceea ce te privește.
După câteva minute, Costel merge în dormitor după Corina.
- Draga mea! Ce faci aici…, a trecut aproape o oră.
- Iubitule! Când am intrat în dormitor ți-am simțit parfumul în perne, pe cearșafuri..., uite și pijamaua ta. Iartă-mă, am întârziat...
- Nu-i nimic, Corina. De fapt eu am fost nărodul. Adevărul e ca nu pot trăi fără tine. Te iubesc, draga mea Corina.
- Și eu te iubesc, Costele. Viața fără tine nu are sens. Aș pluti în derivă.
- Și apoi discuția aia cu pantofii de lac și cu ploaia. Tu aveai dreptate, Corina. Afară n-are cum să plouă.
- Ești drăguț. Dar deocamdată nu plouă, iubitule. Nu-i timpul trecut, uite ce nori s-au adunat. Trebuia de la bun început să te ascult și să-mi iau pantofii de lac.
- Nu, draga mea. Genunchiul ăsta mă doare pentru că m-am lovit azi dimineață în colțul patului.
- Costele, spui asta ca să-mi faci mie plăcere. Din clipă în clipă începe uraganul. Uite ce vânt s-a stârnit.
- N-o să plouă, iubito. Nici nori nu sunt, unde-i vezi tu? De două săptămâni e secetă. Vorbești prostii.
- Te rog nu mă contrazice! Afară o să plouă cu bulbuci! Va fi furtună mare, vijelie!
- Ba n-o să plouă!
- Ești măgar, Costele!
- Iar tu o încăpățânată, Corina.
- Da, e clar! M-am săturat. Nu vreau să continui viața alături de tine! E un calvar.
- Nici eu nu mai vreau să fiu maltratat de încăpățânarea ta!
- Chiar acum plec la ai mei!
- Ia-ți și pantofii de lac. Să nu care cumva să te plouă!
- Pantofi de lac zici? Ãștia de-aici? Na! Prinde-i!
Corina aruncă în Costel cei doi pantofi de lac.
Acțiunea se petrece în sufragerie și apoi în dormitor. E seară.
- Costel, ieșim și noi la o plimbare în parc?
- Cum să nu, Corina. Ia uite ce frumos e afară.
- E senin și soarele apune pitoresc. Splendid.
- Corina, știi, doar aparent e frumos și aparențele înșeală întotdeauna. Neapărat să-ți iei pantofii de lac. Vine ploaie mare!
- Dar nu-s nori nicăieri, ce-ți veni?
- Corina, atunci când mă doare genunchiul ăsta, sigur plouă.
- Dragă, n-are cum! Afară e superb.
- Măi, fată! Vezi tu norii ăia? Uită-te în zare. Îi vezi, da? În jumătate de oră începe uraganul.
- Lasă-mă cu prostiile tale! M-am săturat! Auzi la el, uragan…
- Ia stai puțin, Corina. De cine te-ai săturat?
- De viața asta. Și apoi, ești un măgar! Gata, plec la ai mei și de data asta nici că mai vin înapoi.
- Da, da. Du-te pe capul lui mă-ta! Vai de norocul ei cu așa fată. Și pentru informarea ta, chiar azi mă voi muta înapoi la cămin. Să fie clar!
- Foarte bine! Vindem apartamentul și împărțim banii. Costele, nu care cumva să te aud scâncind pe la ușa lui mami că nu mai înduioșezi pe nimeni.
- Adio!
- Și-un praz, măgarule! Gata, Costele. De-acum orice discuție este inutilă. Mă duc în dormitor să-mi strâng lucrurile.
- Grăbește-te că vreau să-mi fac și eu bagajul. Aștept pe balcon…
- Să nu te plouă, Costele!
- Iar începi?
- Nu, dragă, nici o grijă. Nu mai încep nimic. Gata, am tăcut definitiv în ceea ce te privește.
După câteva minute, Costel merge în dormitor după Corina.
- Draga mea! Ce faci aici…, a trecut aproape o oră.
- Iubitule! Când am intrat în dormitor ți-am simțit parfumul în perne, pe cearșafuri..., uite și pijamaua ta. Iartă-mă, am întârziat...
- Nu-i nimic, Corina. De fapt eu am fost nărodul. Adevărul e ca nu pot trăi fără tine. Te iubesc, draga mea Corina.
- Și eu te iubesc, Costele. Viața fără tine nu are sens. Aș pluti în derivă.
- Și apoi discuția aia cu pantofii de lac și cu ploaia. Tu aveai dreptate, Corina. Afară n-are cum să plouă.
- Ești drăguț. Dar deocamdată nu plouă, iubitule. Nu-i timpul trecut, uite ce nori s-au adunat. Trebuia de la bun început să te ascult și să-mi iau pantofii de lac.
- Nu, draga mea. Genunchiul ăsta mă doare pentru că m-am lovit azi dimineață în colțul patului.
- Costele, spui asta ca să-mi faci mie plăcere. Din clipă în clipă începe uraganul. Uite ce vânt s-a stârnit.
- N-o să plouă, iubito. Nici nori nu sunt, unde-i vezi tu? De două săptămâni e secetă. Vorbești prostii.
- Te rog nu mă contrazice! Afară o să plouă cu bulbuci! Va fi furtună mare, vijelie!
- Ba n-o să plouă!
- Ești măgar, Costele!
- Iar tu o încăpățânată, Corina.
- Da, e clar! M-am săturat. Nu vreau să continui viața alături de tine! E un calvar.
- Nici eu nu mai vreau să fiu maltratat de încăpățânarea ta!
- Chiar acum plec la ai mei!
- Ia-ți și pantofii de lac. Să nu care cumva să te plouă!
- Pantofi de lac zici? Ãștia de-aici? Na! Prinde-i!
Corina aruncă în Costel cei doi pantofi de lac.
0245.885
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Sorin Teodoriu
- Tip
- Proză
- Cuvinte
- 553
- Citire
- 3 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Sorin Teodoriu. “Pantofi de lac.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorin-teodoriu/proza/129532/pantofi-de-lacComentarii (24)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NTDa, text care poarta fara indoiala semnatura lui Sache. Savuros. Rasu\'-plansu\' (cum ii sade bine romanului) legat de o tema foarte delicata, dependentele dintr-o relatie de cuplu care nu mai merge de mult. Frazele in italice sunt incredibil de percutante, ca un dus rece, la limita cinismului. Cu totii avem nevoie de povesti nemuritoare povestite de o alta mama. Ce ne-am face fara ele? Poate am invata sa purtam pantofi de lac din cand in cand.
0
STDragos, ma bucura reintalnirea cu tine. Ai scris multe texte... In ultima vreme am fost cam absent pe site, dar omniprezent la Casa Eliad. Conditiile meteorologice-s de vina... Da, e un text comico-tragic. Ce ne facem cu dragostea asta?
Nicoleta, ai dreptate: rasul si plansul. Am vrut sa aduc in atentie comportamentul unei foarte tinere perechi in care nici ea si nici el nu stiu cum sa faca si ce sa faca. Dependenta de el/ea, iubirea si nervii, contrazicerile enervante, lipsa conlucrarii si a concesiilor si nu in ultimul rand: prezenta mamei soacre. Ce ne-am face fara mama soacra? Cine ne-ar mai lua partea in fata nervoasei consoarte. Hai ca am glumit.
Imi pare bine ca m-ati vizitat - nu e un text frumos, e doar o scena de familie a unor prea-de-curand casatoriti. Dar totul se va termina cu bine. Iubirea triumfa in cele din urma, nu-i asa?
La recitire,
st
Nicoleta, ai dreptate: rasul si plansul. Am vrut sa aduc in atentie comportamentul unei foarte tinere perechi in care nici ea si nici el nu stiu cum sa faca si ce sa faca. Dependenta de el/ea, iubirea si nervii, contrazicerile enervante, lipsa conlucrarii si a concesiilor si nu in ultimul rand: prezenta mamei soacre. Ce ne-am face fara mama soacra? Cine ne-ar mai lua partea in fata nervoasei consoarte. Hai ca am glumit.
Imi pare bine ca m-ati vizitat - nu e un text frumos, e doar o scena de familie a unor prea-de-curand casatoriti. Dar totul se va termina cu bine. Iubirea triumfa in cele din urma, nu-i asa?
La recitire,
st
0
DMHai ca m-a apucat un ras de am zis ca nu e adevarat cand am citit aici.
Pantofi de lac si umbreluta, da draga?
drag, dana
Pantofi de lac si umbreluta, da draga?
drag, dana
0
STPantofii de lac sunt mai buni decat umbreluta in timpul sezonului ploios. Cu ei poti merge pe strazile Bucurestiului care, din motive de canalizare, se transforma in canale venetiene. Poti chiar sa dansezi in ploaie cu pantofii de lac si ii poti folosi ca si arma de aparare impotriva... celor ce te contrazic.
Multam de vizita,
st
Multam de vizita,
st
0
BGce dragoste cu nabadai gasesc aici :)) Bietul de tine, cu capul bandajat dar, totusi, n usingur. O ai si pe soacra cu tine. Si apoi cine stie. Viitoru le imprevizibil, poate-ti cade cu tronc, sau ii cazi cu tronc si vezi tu apoi cum ii va povestii fetii cat de bine va intelegeti. Si Corina, va fi geloasa, si o sa vrea sa fie din nou cu tine, sa va contraziceti reciproc si alea alea. :))
0
STBodoganele, una calda - una rece. Ai nimerit-o cu dragostea cu nabadai, dar n-ai nimerit-o cu persoana a-2-a. Nu-i vorba de mine, bre! Eu doar colectez secvente si le reproduc pe-aici.
Multumesc de vizita.
La recitire,
st
Multumesc de vizita.
La recitire,
st
0
BGm-am prins, sache, de smecherie, dar stii cum sunt eu, bodoganitor si sacaitor. Te-am sacait doar :) si apoi, nu era mai palpitant sa fii tu personajul cu pricina? :))
Cu prietenie,
acelasi bodoganitor de profesie :)
Cu prietenie,
acelasi bodoganitor de profesie :)
0
DSmai, sache, mai si mai fasi mata? ce gasi eu aici?
uite ploaia, nu e ploaia, ia pantoful, da-mi pantoful, te iubesc, dar du-te la ... ma-ta si pana la urma se dovedeste ca soacra il iubea mai mult.
eu am doua obiectii. intai ca, pardon, costeii nu prea mai stau la camin, pe acolo gasesti acum mai mult bogdanei, catalinei, razvanei. si doi, nu se mai poarta pantofiori de lac de mult, they are sooo out of fashion (iti traduc eu mai incolo). acum cu pe ploaie, furtuna, uragan, si mai nou tornada e indicat sa mergi descult. e si mai romantic, intreab-o pe Corina.
uite ploaia, nu e ploaia, ia pantoful, da-mi pantoful, te iubesc, dar du-te la ... ma-ta si pana la urma se dovedeste ca soacra il iubea mai mult.
eu am doua obiectii. intai ca, pardon, costeii nu prea mai stau la camin, pe acolo gasesti acum mai mult bogdanei, catalinei, razvanei. si doi, nu se mai poarta pantofiori de lac de mult, they are sooo out of fashion (iti traduc eu mai incolo). acum cu pe ploaie, furtuna, uragan, si mai nou tornada e indicat sa mergi descult. e si mai romantic, intreab-o pe Corina.
0
STAm luat obiectia in serios: deci pantofiorii de lac sunt they are, sunt si sooo (apropo, atat de multe zerouri? nu au aparut ouale denominate) si mai sunt out of fashion. Pe uragan si tornada trebuie sa mergi descult? Asa zici tu? Si daca nimerim un ciob de la regele cu acelasi nume si ne ranim la piciorute? Hm? Zi sincer. Iti dai seama, la numarul meu 44 si uneori 45 in functie de economia de calapod al magazinului, ce rana o sa fac? Bre, mai bine cu pantofiori de lac. Parerea mea, hac!
La recitire Bursucel,
st
La recitire Bursucel,
st
0
CPun text cam siropos, nu stiu daca e marca sache, ca marca asta se vinde fara
sirop. dar poate autorul este un pic racit si atunci este scuzabil. un text
ironic care nu are nici o legatura cu realitatea din zilele noastre, mai
mult retro...cum bine a constatat si bursu, pantofii de lac nu se mai poarta
de cand era bunica fata...hihi:))) ce mi-a placut finalul! saracul baiat!
saracul...fata aia, o scorpie, se vede de la o posta. noroc cu mama soacra,
ca-i vindeca ranile provocate de alta...sunt curioasa daca baiatului ii
placeau povestile nemuritoare sau era nevoit sa le suporte si pe astea?
mie cel mai mult mi-a placut povestea cu magarusul...si poza:)...la ala m-am distrat rau si mai era unul la care am ras printr eranduri, ceva cu bodoganel imparat
sirop. dar poate autorul este un pic racit si atunci este scuzabil. un text
ironic care nu are nici o legatura cu realitatea din zilele noastre, mai
mult retro...cum bine a constatat si bursu, pantofii de lac nu se mai poarta
de cand era bunica fata...hihi:))) ce mi-a placut finalul! saracul baiat!
saracul...fata aia, o scorpie, se vede de la o posta. noroc cu mama soacra,
ca-i vindeca ranile provocate de alta...sunt curioasa daca baiatului ii
placeau povestile nemuritoare sau era nevoit sa le suporte si pe astea?
mie cel mai mult mi-a placut povestea cu magarusul...si poza:)...la ala m-am distrat rau si mai era unul la care am ras printr eranduri, ceva cu bodoganel imparat
0
STIa uite ce coalitie! Bursucul si Camelia. Sau Camelia si Bursucul - depinde cum privesti. De la dreapta sau de la stanga. Ceva e straniu acilea: nu se mai poarta pantofi de lac!! Te pomenesti ca au dreptate si am ramas in urma cu starea natiunii... Dar nu-i nimica, asa is eu mai retro. Cel mai mult imi place de Ion Creanga si de Rosetti. De primul ca povestea frumos, de al doilea pentru ca e un liceu frumos.
Ce surpriza! La recitire.
Hm! I-a placut de Argentina si de Bodoganel imparat. Hm! Naspa...
st
Ce surpriza! La recitire.
Hm! I-a placut de Argentina si de Bodoganel imparat. Hm! Naspa...
st
0
CVmie nu mi s-a parut amuzant. Adica am citit texte mai bune la tine. Aici, se trece relativ repede de la scena: \'iubito\' la \'m-am saturat de tine.\' Si rasturnarea de situatie din a doua parte e cel putin bizara. Mai degraba mi se pare o scena din eugen ionescu, teatrul absurd tratand tema lipsei de comunicare.
Mai venim, mai venim...
Mai venim, mai venim...
0
FDȘosete, pantofi de lac, sandale cu breteluță...Sache, nu cumva ți-ai deschis magazin și noi nu știm? Te ții de recalamă mascată, care va să zică...Să mă treci pe lista clienților ce beneficiază de reduceri...just in case (îți traduce Bursuca).
Despre text...ideea e clară: când e să te cerți, o faci și când celălalt nu vrea să accepte că ai dreptate când îi spui că are dreptate...etc. Altfel, puțin cam diluat.
Ei, vânzare bună!
Despre text...ideea e clară: când e să te cerți, o faci și când celălalt nu vrea să accepte că ai dreptate când îi spui că are dreptate...etc. Altfel, puțin cam diluat.
Ei, vânzare bună!
0
FDreclamă, desigur, nu recalamă
0
STCatalina, Loredana.
De acord, e un text diluat. Asta pentru ca mi-e gandul la altul. Hm! Nestatornicia asta. Va astept vineri. Tot aici.
PS Nu, Lore, nu mi-am deschis magazin. Dar daca..., te bag pe lista de discounturi.
La recitire,
st
De acord, e un text diluat. Asta pentru ca mi-e gandul la altul. Hm! Nestatornicia asta. Va astept vineri. Tot aici.
PS Nu, Lore, nu mi-am deschis magazin. Dar daca..., te bag pe lista de discounturi.
La recitire,
st
0
CVhmmm, text ușor digerabil, poate un pic prea românizat... și în fond de ce nu? doar suntem români. partea cu soacra nu am mai înțeles-o. există și soarce care să consoleze ginerii? atunci încep să mai imi fac și eu speranțe ;) ca eu am luat tzeapă până acum. cam bruscă desprinderea de la firul întâmplărilor la ultimul fragment, dar zic eu de efect.
La rescriere!
La rescriere!
0
ASSache, nu e prima dată când trec pe la tine prin pagină, dar e prima dată când las semn și mă înșirui în cuvinte. Mă pot lăuda și cu faptul că, tot azi, am trecut repede-repejor și prin alte texte semnate Vlad Cătălin. Multe mi-au plăcut, multe m-au făcut să zâmbesc iar cel cu măgărușul m-a făcut să râd cu poftă. Sunt convinsă că prinitre cele multe (după cum vezi totul e din abundență :)) pe care nu am reușit să le citesc se mai ascund alte zâmbete, așa cum bine s-a simțit la Eliad, atunci când au fost \"puse în scenă\" cu mare tâlc :)
Proza de față mi-a plăcut mai ales datorită faptului că, pe lânga umorul obișnuit, vorbește așa, fără de voce, despre niște sentimente care ne amnință pe toți la un moment dat. Iar finalul: rău e cu rău dar mai rău e fără rău.
Mai trec,
Proza de față mi-a plăcut mai ales datorită faptului că, pe lânga umorul obișnuit, vorbește așa, fără de voce, despre niște sentimente care ne amnință pe toți la un moment dat. Iar finalul: rău e cu rău dar mai rău e fără rău.
Mai trec,
0
HSSache, multumesc pentru distractia pe care am avut-o citind textul tau savuros... a naibii ploaie si ai naibii pantofi... astia sigur au avut blacheuri de metal:)
0
MAhmmm, am citit pe ici pe colo, insa textul asta mi-a adus zambetul pe buze, desi... e o drama a unor personaje prinse intre compact si rutina. pantofi, umbrele... e o idee!
0
STCristina, Maria, Ana, Sandra, multumesc de vizita. De la Costel si Corina am priceput un lucru: ploaia e buna doar daca sunt nori. Atunci poti sa iei galosi, cizme de cauciuc sau chiar pantofi de lac (nu mai sunt la moda, am priceput asta de la coalitia Bursuc-Amelii). Dar daca nu-s nori e mai bine sa nu-ti contrazici sotia sau sotul. Eu asa am inteles. O fi de bine, o fi de rau...
Sper ca textul viitor sa placa mai mult.
La rescriere - recitire.
st
Sper ca textul viitor sa placa mai mult.
La rescriere - recitire.
st
0
NSServus Sache.
Parol domle ca se mai poarta pantofii de lac.Am vazut eu o data cand am mers la teatru .Nu pot sa spun ca am ras, ins mi-a placut, seamana cu un fragment din Imblanzirea Scorpiei a lui Shakespeare. Asa e frumoasa dragostea, cu nabadai , nu cu rutina.
La re-citire.
Toate cele bune,
Parol domle ca se mai poarta pantofii de lac.Am vazut eu o data cand am mers la teatru .Nu pot sa spun ca am ras, ins mi-a placut, seamana cu un fragment din Imblanzirea Scorpiei a lui Shakespeare. Asa e frumoasa dragostea, cu nabadai , nu cu rutina.
La re-citire.
Toate cele bune,
0
STMai Nancy, azi am vorbit despre tine. Nu stiam ce-ai patit de-ai disparut, n-ai mai venit la Eliad, nika. Mi-am zis insa Cami ca esti OK si dai examene.
Ma bucur ca ti-a placut familia nervoasa.
La recitire,
st
Ma bucur ca ti-a placut familia nervoasa.
La recitire,
st
0
Drag,
Dor (Dragos)