partaj

trist, Lory... trist

nu stiu cat de senin imi poate fi sufletul... dar iti multumesc de trecere si incurajare...

drag, DeSpOt.

Senin...nesenin, draga Despot, chiar si negru de ar fi sufletu-mi, poemul tau sapa in el. Nu obligatie, nu schimb. Si mai ales cu fluturii aia albi, n-are cum sa fie...
Ma uit la un tablou vechi, o scena oarecare in plin plan, pentru ca in spate sa se faca un partaj pe alt fundal de tristete, albastru si nicip. Cat desprea aparitia copilului...parca-l vad aplecandu-se dupa o scoica mai mare decat proprii-i pumni la un loc, si punand-o, ca si Ea, la ureche sa auda vraji in limbi straine.
Deocamdata impart cu tine o ceasca de cafea cu coniac pentru o veche durere de cap...cu partaj sau fara.

multumesc mult de trecere...

iata ca, de multe ori, \"critica\" poate intrece, in valoare artistica, textul \"criticat\" ;)

te mai astept cu drag...

destul de trist draga soso...dar copilul ce alerga dupa fluturi...ma trimite cu gandul spre inocenta spre fericire...si e bine ca nu a murit sentimentul asta in poeziata...cu drag cipel

iti multumesc de trecere Cipel...
vad ca imi culegi din poezie exact ce iti place mai mult...
fiecare are o perspectiva diferita (obviously). tu ai ales inocenta...

ma bucur ca te am aproape...
drag, DeSpOt.

Cum poti tu oare sa traiesti doar din amintiri? Uite cine vorbea...Cat despre partaj ma intreb la cine au ramas totusi amintirile sau cum au fost impartite...jumatate din zambetele pe care vi le-ati daruit raman la tine si cealalta jumatate la ea sau cum? Spune-mi...ca eu una am ramas cu toate amintirile si e tare greu..sa le mai tina cineva din cand in cand macar ca tare mai sunt grele...

cred ca esti un pic rautacioasa, Aurora... :)

versurile astea, ca si momentele alese, sunt doar prilej de rememorare... e firesc sa iti pastrezi amintirile... dar trebuie sa realizezi ca \"mai ai ceva de impartit\" cu acel/acea cineva...

ce aveam noi de impartit?... :) \"amintiri si servetele mototolite...\" :)))) eeee... si cate altele... amin

te mai astept cu drag, DeSpOt.

Ca sa ies un pic din tipare , ca ,asa sunt eu,atipica, trebuie sa spun ca mie nu mi se pare deloc trista...ok..prea trista.E pur si simplu viata.Cu bune si cu rele, ca din asta e compusa(viata).
Nu voi spune nimic despre despartiri,nu voi incerca sa analizez poezia prin trairea autorului, deoarece orice comentariu de acest fel ar fi de prisos si ar strica frumusetea poeziei.Poezia in viziunea mea, trebuie traita si atat ;)
Tot ce pot sa spun ,asemeni Anei ,ma vad la mare si vad scena partajului.
Nemaipomenita ;)(poezia,ok...si scena ,dar deja ma risc prea mult aici!)
Toate cele bune si succes in continuarea.
Nancy M(ichaela) Popa.
La re-citire si re-tastare ;)

într-un interviu care îi avea ca \"protagoniști\" pe Adrian Păunescu (pe post de reporter) si pe Nichita Stănescu (intervievat, evident...) am întâlnit un răspuns al lui Nichita ce mi-a rămas clar în amintire ca și perspectiva reprezentativa din care ar trebui mereu privita poezia...

asadar... intrebat despre cum isi priveste poezia, Nichita Stanescu raspunde:

\"Doamne ferește să ajungem să ne trăim operele!...\"

drag, DeSpOt.

se dedica lui mihai tita (desi nu ii este adresata)... tardiv, dar asta e!

sd