sophie polansky
Verificat@sophie-polansky
„<b>eu cred in tine, eu cred cel mai mult in tine; noi suntem intr-un fel o pereche de pantofi miu miu.</b>”
Colecțiile lui sophie polansky
as renunta la semenele acelea si la versurile astea doua, chiar daca ele pot/au un sens, rup din coerenta textului:
alerg - / hide and seek cu fratemio / alerg - / e prima dată pe scenă /
alerg - / trebuie să mor trebuie să prind loc în rai /
Pe textul:
„#_3" de Stefania Anutoiu
cred ca puteai sa restrangi textul, nu neaparat ca si lungime, ci ca feeling mai ales si ca imagine.
si mi se mai pare ca nu asta e finalul, cel propus aici, ci ca ai fi putut pune punct altfel, ma lasa cumva in asteptare, de parca textul continua si eu nu-l aud.
Pe textul:
„instantaneu" de Ela Victoria Luca
ai inceput sa le perii, cred, aceste fragmente; mi-a placut stop cadrul pe acea scena absurda si caragialiana cu telefonul. mi-a placut si cadrul primaveratic si personajul, cele 2 de fapt. e ceva fresh aici.
Pe textul:
„mingiuță" de emilian valeriu pal
ai mici stangacii ( imagini/idei neduse pana la capat ), cum ar fi: acea panza de paianjen, plastilina.
l-as fi vazut mai lung poate, altfel parca vad un apus frumos printre copacii desfrunziti.
Pe textul:
„Arde scrisoarea asta să nu vadă nimeni în noi" de iarina copuzaru
Recomandatas mai taia din poveste ( detalii care sunt imp. pt tine ca persoana, dar aici nu te ajuta ), as renunta la versurile \" as face dragoiste cu toate femeile\", pare destul de gratuit, cliseic si chiar nu e cazul aici.
deci, l-as peria nitel, nitel mai drastic, in rest, esti un bun prozator, esti un bun poet, ai tehnica, profita. trebuie doar sa ai curaj sa tai.
Pe textul:
„deci nu" de emilian valeriu pal
si nici nu puteam sa fac, evident. pana azi. sper sa nu mai revina.
Pe textul:
„Noutăți tehnice și funcționale" de Radu Herinean
Recomandatas fi vazut-o proza, dezvoltata, aprofundata, maruntita sa nu mai ramana nimic.
tot la cmus ma trimisese si pe mine, dar si la \" pe neasteptate un inger\". as fi facut chiar un focus mult mai puternic pe aceste detalii, un soi de manie, din ce in ce mai alert pana ajung la acest final pe care il propui.
si da, cred ca as fi insisitat pe atmosfera din spital, din afara lui.
Pe textul:
„Ospidale Silverstrini Perugia" de Cosmin Dragomir
Recomandatdaca nu, cred ca pui problema gresit. Trecand peste faptul ca ai niste nonsesnuri in ce spui, nu stiu de ce-ti puit intrebarea asta: daca poezia are idee?
La ce ne trebuie idei, toata lumea are idei.
Ce e ideea, la ce fel de idee te referi si vrei sa o regasesti in poezie?
\"ideea\" si starea sunt gemene.
E povestea si starea. Chiar si la noica.
Sau citeste \"poetica\", poate iti gasesti raspunsul la intrebari.
Pe textul:
„Poezia pe care o scriu are doar stare sau și idee?" de Ecaterina Ștefan
aci esti mai credibil parca decat in ultimele texte. imi place si acea autoironie din final.
Pe textul:
„soare la puterea iernii" de ștefan ciobanu
e doar o surprindere in miscare. asa o vad. si nu-mi pare lacrimogen cat mai degraba viu.
si asta era important aici pe segmentul asta.
Pe textul:
„*P.I.C.U" de Corina Gina Papouis
si stilul asta colocvial imi zvoara creierii, intr-adevar.
hai sa schimbam ceva, hai sa nu mai gandim/vorbim primar.
dupa parerea mea strada e strada, universul interior e altul.
nu pot crede ca sunt identice.
Pe textul:
„comic strip" de Ada Stanescu
Pe textul:
„*P.I.C.U" de Corina Gina Papouis
imaginea reuseste, ni se intipareste puternic in memorie, reuseste sa transmita si alte firicele, ramuri catre un soi de memorie afectiva colectiva sau individuala, cred ca ambele, in functie de situatie.
razbate durerea, tristetea, e un instantaneu reusit.
dar cred ca se putea face mult mai mult de aici.
textul tau m-a dus cu gandul la asta:
si cred ca dimineata devremeera si timpul tau din povestea.
dimineata devreme
Pe textul:
„*P.I.C.U" de Corina Gina Papouis
as fi insistat mult mai mult, ca la textul celalalt pe lumea asta inrudita copilariei, ozului, povestii, unei realitati care se reinterpreteaza, se reconstruieste.
la final as mai fi lucrat.
e un film pt copii, nu groazv care cnstruieste povestea unui joc dar care reuseste sa puna accent pe deconstructia asta si revenirea la.
cand imi amintesc titlul, va spun.
Pe textul:
„abia după Crăciun suntem morți; învierea are loc primăvara." de Vasile Munteanu
si eu la fel le-as fi scris pt ca pot determina sau in universul nostru pot determina anumite categorii si au anumite semnificatii.
cred ca se poate isca o discutie lunga pe asa ceva si nu cred ca are rost.
in context si pe vocea asta de narator-subiect-personaj se incadreaza bine.
Pe textul:
„propria jucărie" de Vasile Munteanu
inspre final mi se pare ca ai o neglijenta in exprimare.
strofa a doua e foarte frumoasa, doua entitati care plutesc, dupa stare se apropie de lucrur, le ating pentru a le investi apoi se substituie.
imi mai place ca aici nu precizezi un spatiu anume, esti undeva pe un taram asemanator cu lucrurile omenesti, dar la margine si acolo totul arata altfel, insufletit de cu totul alte energii.
Pe textul:
„rămân" de ioana negoescu
imi place mult textul, desi pare putin greoi, o evocare dupa ceva grav.un copil grav care vorbeste despre realitate, despre lume.
parca as fi simtit nevoia sa se vorbeasca mai mult despre parinti, sa se puna altfel accentul acolo.
e un text reusit care ma plaseaza cumva intre sturgeon si aitmatov.
Pe textul:
„propria jucărie" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„șapte decembrie" de Andrei Forte
Pe textul:
„dragostea lui era o întrebare scrisă frumos" de cezara răducu

