Poezie
șapte decembrie
1 min lectură·
Mediu
să o cumpăr?
da, e frumoasă!
mă amuzam
cum îți sufocai creierul
sub căciula aia roz
pe care ți-ai luat-o
până la urmă doar
că-mi plăcea mie
și mi-am zis
că nimic rău
nu se va mai întâmpla
pentru noi,
nici un crăciun fără brad,
fără să te ling sau
fără să te fut
sub plapumă,
nu ne va ninge umerii
atâta timp
cât vei purta căciula aia roz
fixată cu șuruburi de lână
în părul tău.
când am ajuns în mall
te-ai uitat în ochii mei
ca în două vortexuri ciocolatii,
după care ai dat-o jos
aruncând-ți gândurile
până în tavan ca
dintr-un gheizer.
eu am tăcut,
ți-am lăsat scalpul să inspire
parfum de starbucks
ca să te trezești din vis și
să mergi
la colindat la ce ușa vrei,
chiar dacă n-ai fi ales-o pe a mea,
dar tu m-ai scos afară
între chipurile care nu ne cunoșteau,
m-ai strâns în brațe
să nu-ți fie frică prostule,
nu te las, mi-ai zis
cu gura sprijinindu-mi respirația
și am realizat atunci,
în mijlocul frigului
din 7 decembrie,
că venise, în sfârșit, vara
între buzele noastre.
012316
0
SP