soare la puterea iernii

mie mi se pare ca poemul incepe de la \" era gheata...\", inceputul cu descrierea vanzatoarei nu-mi place deloc, dar restul e frumos, fragil.
aci esti mai credibil parca decat in ultimele texte. imi place si acea autoironie din final.

Sincer, nu mi-a plăcut de nici un fel. Parcă ar fi o mică povestioară spusă de o babă la vecina ei, versificată. Nimic să impresioneze. Poate singurul lucru mai neobișnuit ar fi fost dacă vă curgea și sânge din nas :))) Bine asta e părerea mea.

parca si cu o haina de blugi
sau
parca avea o haina...

zic si eu. ;)

sophie :), are si vanzatoarea un rol. poate ca nu e insurubat inca bine. dar pentru mine e un impuls
adriana, e bine cum am scris. leaga parca de inelul din nara stanga
parca. zic si eu:)

: ce nume mare ai pentru o parere asa mica. :)

Nu am vrut să vă jignesc, dar dv. ca poet cu nume mare credeți că doar poeții sau oamenii de litere vă vor citi. Eu mi-am spus doar o părere de om prost fără intenția de a vă jigni. Eu cel puțin îmi recunosc niminicia. Cezar

neorealism la puterea 2010 :)

sa insist? arunca dupa mine cu oul ala din punga, daca doresti, dar citeste atent:
\"parca cu o...haina\"...
chiar de sunt in versuri diferite, nu ti se pare ca...totusi...?
asta voiam sa spun.

cezar, ma refeream doar ca parerea ta nu e prea solida. ma asteptam sa spui ceva concludent. asa, doar simple glumite. aici ma bateam. nu te mai victimiza atat. eu nu sunt un poet mare.
alexandru, trebuia sa imi incep cumva anul nou
adriana, nu e o cacofonie.

Nu mă victimizez în nici un fel. Vreți ce va concludent?
Din câte știu eu, poemul în general trebuie să desco pere o stare sau un pastel inedit ce nu este văzut decât de către autor, ceva inedit ce poate capta atenția cititorului, ori în acest poem singura viziune remarcată este acea impresie de \"etaj o mie\". A merge lamagazin, a întâlni vânzători cu mai multe perechi de cercei, a înjura o vecină în gând pentru că te enervează să tot fii politicos cu ea, a crăpa un ou (eu de fiecare dată crap cel puțin unul). În ceea ce privește \"tabloul neorealist\", eu spun doar atât: nu putem schimba tehnica poemului fie el și în versul libere. Unui poem îi trebuie mai mult decât un simplu peisaj cotidian pentru a se numi poem. Dacă ne-am limita numai la atât, orice împiedicare de o boldură, orice înjurătură rostită sau chiar ceartă în familie ar succede unui poem, unde mai este literatura? Am citit și alte poeme scrise de dv. care mi-au plăcut, dar acesta, cu tot respectul, nu-mi place și nu pot să vă laud textul pentru a nu vă pierde respectul. Vă place ori nu, ăsta-s eu. O să vă citesc în continuare, dar atât. Succes, Cezar