Jurnal
dragostea lui era o întrebare scrisă frumos
dacă n-ar fi, s-o scriem
1 min lectură·
Mediu
îmi amintesc fiecare detaliu
din caligrafia noastră
era ca în piesa aceea
la care nu am putut să ajung
în care jucai rolul unui trubadur
care trimitea scrisori de prin porturi
unei balerine închise într-o colivie de aur
dacă aveți pe undeva suspendată
o poveste necitită în copilărie
să o ascundeți bine
va fi un cod secret de atingeri
pentru toți amanții care vor veni
043.658
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- cezara răducu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 65
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
cezara răducu. “dragostea lui era o întrebare scrisă frumos.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cezara-raducu/jurnal/13918360/dragostea-lui-era-o-intrebare-scrisa-frumosComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SPsincer, doar primele versuri din strofa a doua mi-au putut transmite ceva, in rest, nu sunt adepta floricelelor si arabescurilor si aici ma refer la trubaduri si colivii si amanti.
0
MDrara, ce șanse există pentru cel care nu mai are de citit nicio poveste? cuvintele care nasc întrebări nu sunt la îndemâna oricui. dacă n-ar fi nu s-ar povesti...
cu drag, maria
cu drag, maria
0
CRcălin:uneori iubirea se poate ascunde într-o întrebare.scrisă sau nespusă.depinde de poveste. a mea începe acum cu o altă caligrafie. de fapt, aceeași.cândva mi-o va citi cineva.
medeea: fiecare cu povestea lui. a mea are arabescuri. mulțumesc pentru trecere.
maria:uf..noi va trebui să discutăm pe tema asta. întotdeauna există o poveste. în fiecare litera pe care o scriem celuilalt.
mulțumesc vouă și...să credeți în povești.
rara
medeea: fiecare cu povestea lui. a mea are arabescuri. mulțumesc pentru trecere.
maria:uf..noi va trebui să discutăm pe tema asta. întotdeauna există o poveste. în fiecare litera pe care o scriem celuilalt.
mulțumesc vouă și...să credeți în povești.
rara
0
Îngemănarea aceasta dintre sentiment și actul scriiturii... hm!, o zonă ciudată!
Am admirat întotdeauna caligrafia atentă, poate pentru că mie nu mi-a ieșit niciodată. Mișcarea tocului pe hârtie ține uneori de foame, de frig. De viață.
Ale mele sunt toate suspendate, iar noaptea, pe întuneric, în cameră mă ciocnesc cu fruntea de ele. ...Și, după ce am spus asta, acum ar fi trebuit să urmeze întrebarea. Hm!