Ma apara de ploi fara-ncetare
Cu umbra ta de taina ginditoare,
Mai sterge-mi inca zimbetul amar
Cu glasul tau curat si clar
Si potoleste-mi sufletul de para,
Cind iar o zi din ceruri mai
Cad picaturi de roua din ochii cerului imens de mari
Nu plinge, Doamne, ca ma doare...
Te-au tot taiat in marmura si piatra si se inchina
chipului cioplit, cer indurare,
stiu Doamne, cit de mult
Linistea si poetul
Autor: artemida, (15/11/2009 - 20:49)
Linistea s-a strecurat tiptil
in sufletul de copil.
-Am venit...
-Ce bine, vom fi iar impreuna.
-Esti bucuros?
-O, da, sunt
Calatorule spre nicaieri,
nu alerga
iubirea-ti sta intr-un ungher?
si ai uitat de ea.
Calatorule spre nicaieri,
nu cauta
ca totul reveni-va la haos,
ai uitat
de Turnul Babel
De la Adam și Eva-ncoace
istoria ne-a fost fecundă
urmînd războaiele cu pace,
durerea cu o fericită undă.
Ce suntem noi? cînd galaxii
din stele reciproc își smulg,
de ce să plîngi,dacă nu
Cea mai sfinta
tacerea
cea mai dulce
placerea
cea mai sublima
iubirea
cea mai usoara
cairea
cea mai amara
strainatatea
cea mai neclara
moartea
cea mai demna
dreptatea
cea mai
De atita perturbare ochii mei deja prea grei
Se ascund in alte ginduri mult mai triste pentru ei.
Universul sters, steril, mut si firav azi imi pare
Tu planezi prin alte spatii mult mai fine si
Autor: artemida, (02/09/2009 - 18:48)
Iubim mereu prea putin,
Iar toamna ne aduce
crizanteme galbene in dar.
Zimbim mereu prea putin,
De parca inima ar fi piatra
de granit
top 20
forum
biblioteci
librarii
Autentificare
Login
Password
Inregistreaza cont nou!
Nu te poti autentifica?
Voi sta pe umarul tau... Autor: artemida, (03/11/2009 - 18:27)
A
Timpule, tu print din basme,
Mai stai un pic, de ce alergi?
Prin spatii albe si albastre,
Prin vene-nguste de tristeti.
As vrea sa-ti pun pe cap coroana
Din frunze galbene de ceara,
Dar tu nu
Parcă-i mai albă fața ta,
Mai luminoasă intr-un fel,
Precum e nufărul de nea
Așa ești tu in visul meu.
Parcă-i mai caldă vocea ta
Din Bethoven o simfonie,
Ce-mi bate-n ușa inimii,
Cînd casa
Cînd mă vei întreba de fericire
îți voi răspunde:
-da, daca aș fi o ființă invizibila
domiciliată în Biblioteca Națională.
Pe masa cea mai frumoasă mi-aș pune
Biblia.
Pe canapeaua largă nu
\"Oricare cap îngust un geniu pară-și\". M. Eminescu
Tu nu ești decât, un fir de nisip
adus în pustiu.
O pată de cerneală în noaptea
fantastic de neagră!
O picătură de apă într-o
Nisipule, mai stai,
Iați pașii tăi
de pe nervii mei gezgoliți!
Clepsidro, nu-l grăbi.
Mai zăbovească un pic,
măcar în această zi,
cea mai frumoasă din
toate cîte au fost!
Privește, regele
Autor: artemida, (29/08/2009 - 15:36)
Castanii oare tot mai înfloresc
Din seva osemintelor străbune?
Trecut-au ani de-atunci...
Și îngeri albi din marmură mai sînt
În cimitirul tainic,
Alipește palma de mâna mea
Și tu, și el și ea.
Ațintește ochii spre stea
Și tu, și el și ea.
Primește în suflet doar alb,
Cristalic ca fulgul de nea.
Căci sufletele sunt aproape,
Ca niște
Aș vrea un strop de nemurire,
Ca să citesc ce n-am citit.
Aș vrea un pic de nemurire,
Să-l mai ascult pe un Zamfir.
Aș vrea un gram de nemurire,
Ca să-ți mai spun că te iubesc.
Aș vrea un
Cum poți privi în ochi orfani,
Strigînd: \"lepădătură\"?!
Numind pe mama lui cea dragă...
Maimuță, corcitură.
Cum poți o inimă murindă
S-o blestemi în vecie?
Strigînd la floarea
Nostalgica durere din gânduri se ivește,
Sunt tristă și străină, iar mama putrezește.
Amară, atât de-amară, o lacrimă fierbinte
Din ochi încet coboară pe-al tatălui mormânt.
Și soarele din ceruri
E seară.Pe cărarea lunii
Stau două lebede tăcute,
Se leagănă ușor pe unde
Departe de privirea lumii.
Înmărmurit de frumusețe,
Și timpul s-a oprit uimit
Adie lin un pui de vânt
Pe lac în
Nu mă ținti cu arma vorbirii
Și n-aștepta răvaș de răzbunare,
Sunt protejată de Domnul Iubirii,
Poate că, spre-a ta mirare.
Nu sunt un homo religiosus,
Dar nici ateu nu pot să fiu,
Când știu
Conform sintezei vierene
Noi am trăit și am gândit
În secolul vitezelor.
Azi lumea nu ne aparține
Zburăm c-un secol-satelit.
Cînd anii tăi se scutură,
Ca zborul unui fluture
În ziua cea de
S