Poezie

CAPCANA ILUZIEI

2 min lectură·11 noiembrie 2009

Mediu

De la Adam și Eva-ncoace

istoria ne-a fost fecundă

urmînd războaiele cu pace,

durerea cu o fericită undă.

Ce suntem noi? cînd galaxii

din stele reciproc își smulg,

de ce să plîngi,dacă nu știi?

De ce să stai, de ce să fugi?!

Căci tot ce vezi e prea puțin

și totul din antropozofie

se schimbă ca și apa-n vin

în clipa ce zboară ca vie.

Imperceptibili fără seamăn

așa suntem în mare parte

și totuși, mai rămînem oameni

trăind aici, visînd departe.

Capcana iluziei ne cheamă

și tot sperăm că poate mîine

se va schimba ceva, ah mamă,

dar nu se face înspre bine.

Uitînd că ne-a fost dat de sus

un dar divin - Viața noastră!

Ca s-o trăim acum, precum Isus

Ne-a învațat cu dragoste cerească.

Căci altfel riști să nu trăiești

iubirea-n forma cea mai pură,

de nu-ți iai timp ca să gîndești,

să meditezi, să uiți de ură!

Azi fiecare clipă are chip de aur,

e capodoperă de bucurii senine,

deci s-o primim de noi creată,

gîndită-adînc de mine și de tine.

Și dacă vrei, vezi cît pot face:

să lichidezi răul din inimă,

oricui să-i faci ce ție-ți place,

atunci vei rămîne cu fața senină,

plină de iubire, frumoasa de pace.

001.657

sol. “CAPCANA ILUZIEI.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sol/poezie/13914372/capcana-iluziei

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.