slavu diana

În drumurile mele puține către-nainte și înapoi calc pe-o bucățică de stradă în care nu simt decât frică. Ancestrală frică, tridimensională, mama tuturor fricilor! Parcurg drumul cu viteză maximă,

un ceas... ceasornic neîntors, fără minute ticăind fără rost, dator timpului ce a curs ca un poem desuet - pe filă-ngălbenită, prăfuită, uitată... ca batista bunicii, brodată, umil -

doctore, ...o colecție de vieți trăite de mi-ai da, prăfuite , nu mi-aș mai căuta sprijin prin colțuri, nici insuportabila greutate a păcatului nelipsit azi mie ca lacrimilor pleoapa... așa-l

"nu-mi mai iubesc palmele m-au mințit risipită m-au lăsat și-n pustie mi-au păstrat genele lumina, visele buzele strânse, păcatele ca vrăbiile mi-am învățat pe de rost tălpile intuesc

de la buze până la inimă e doar o simplă punte prea plată prea îngustă veșnic udă, sărată ca lacrima tristă ce sfârâie pe jarul inimii tale... să-mi zbor inima până la buze? îți las mâna

chiar de este un păcat ce greu se iartă adeseori, urăsc oglinzile și oglindirea lor ce-mi marginește cu minciună- veche dantelă universul rece, gol arată chipul cunoscut cu gură

muguri zumzet tot lumină... și miros de frunză udă cer pătat de tinerețe picuri de petale albe amintiri, uitate toamne dor... râs zglobiu parfum pe alee dragă mie sau

chiar dacă știu că o să mă doară... azi m-am născut a doua oară! căci nu te-am mai ales pe tine să-mi pui pe tample trei suspine si un oftat pe pleoapa stângă... un geamăt surd pe buze-amare

privirea din urmă păstrez ca un vis ce prinde contur... singură și jumătate ca mine, tristă e LUNA... mă strigă întruna, clipind rușinată... stingher atârnată de un colț de cer ...vrea să fim

îmi spuneai că nu mai sunt cea dintâi dar nici cea din urmă deși în palmele pătate de nucile prea verzi ucis-ai tinerețea ce-a ajuns cenușă, risipită în urma pașilor tăi, țipăt neputincios de

picuri de asteptare amară ca de fecioară buze arzânde, cad ca la început de lume ard punând peceți pe buze. semne de întrebare port împletite în cunună si stropite printre spini

......... jucărie veche uitată îmbătrânită subit zace pe genunchi... nu-mi regăsesc rănile altădată vii mă strivesc pereții în curte sub nuc ocrotitor și amar plutește verdele în

ciudată zi... azi nu am inspirație nici transpirație măcar căci canicula nu se mai vinde la cântar mă dor doar brațele în așteptare cuvintele au respirația tăiată dea Domnul să se întâmple

misogin, părtinitor, doar pentru tine curge timpul eu-doar o EA cu plete curse, pe umeri plânse, te urmez, iubită sclavie, și sorb, ca un orb pe urmele-n nisipuri zâmbete

Fără rușine, pădurile virgine îi primesc pe toți sângerează călcâiul de-un colț atins cândva de tine zidul înverzește și-mi desparte visul strecurat printre ramuri nu-mi mai urzii