Poezii

in seara azurie nimeni nu știe de unde se pătrund grelele istoviri alea cugetelor inrourate eu îl aștept pe cel nou mâinii mele stângi cu o înfiorată dulce mirare mă ascund după silueta unei frunze

SPSimona Popescu

0

1

regasesc oriunde urmele pasilor pierduri si regasiti pe pamant, umblu desculta sa simt maracini infingandu-si acele amare intre venele-mi stinse de mult, ascult umbrele soptind alene fiecare ceas

SPSimona Popescu

0

0

Ppeste buzele amortite de vise rasar ghimpi de vanzare in cutii de plastic saloane albaste prinse din intamplare in canapelele mucegaite la coltul caselor altui veac recunosc din intamplare

SPSimona Popescu

0

0

copile cu aripi de inger, nu-ti stinge glasul primenind zabala lumii! copile cu aripi de inger al meu, deschide-ti mainile spre mine cu rabdare, arunca-mi tampla-nspaimantata de-acest prea alb ce

SPSimona Popescu

0

0

azi noapte mi-am inseuat caii suri si am pornit de-a lungul oaselor rasfrante spre tacerea nestiutelor hotare. ar mai fi ramas poate in urma mea cinci strambe semne de carte soptindu-mi paginile

SPSimona Popescu

0

0

arunca-ti, copile, degetele-n parul meu, surprinde-mi pasii strecurandu-se peste genunchii goi, saruta-mi nervii hamesiti de atata asteptare, fii tu insuti surprins de fragila oaste a noptii din

SPSimona Popescu

0

0

pe ea es arunca-o in temnita cu ani as sfasia-o c-un cuvant i-as smulge gandurile unul care unul si i-as turna pe timp lacrimi de plumb, sa nu se mai ridice, sa nu se mai inalte si sa nu fie ci

SPSimona Popescu

0

3

Ce nu-nteleg eu sunt racnetele petelor de pe asfalt. Tocuri inalte, tocuri subtiri, tocuri apasand carnea moale si uda de ploaie. Nu stiu de ce gurile pesterilor din ultimii vulcani noroiosi isi

SPSimona Popescu

0

0

Ce faci? Uite, scriam o poezie. Atunci imi cer scuze ca ti-am intrerupt sirul ideilor... (Ah, nu-i nimic, oricum nu aveam in maini sirul ideilor) Tocmai am terminat o poezie, de fapt (intr-o

SPSimona Popescu

0

0

Ce faci? Uite, scriam o poezie. Atunci imi cer scuze ca ti-am intrerupt sirul ideilor... (Ah, nu-i nimic, oricum nu aveam in maini sirul ideilor) Tocmai am terminat o poezie, de fapt (intr-o

SPSimona Popescu

0

0

Toate ca toate, dar sa ma faci pe mine vinovata de mizeriile ce vor sa vina - ii spunea piatra frunzei coboratoare - de nenorocirea desprinderii tale din trunchiul de copac... Poate ca tu nu

SPSimona Popescu

0

0

Caii defuncti au adormit de mult. Face-ti-mi loc printre ruinele zilelor scarbos coborandu-si apusul in zare. Spargeti-mi catusele nasterii de maine, distrugeti calcaiele arse de ploile acide din

SPSimona Popescu

0

0

De ce iubim adevarul cand el naste Minciuna si de ce uram minciuna candea naste Adevar?

SPSimona Popescu

0

5

Nu știam că fierul încins poate ascuți simțirea pietrelor. Nu știam că atingerea picăturilor de soare poate îndurera privirea ochiului de apă neîncepută. Nu fi trist, înger de ceară, Vei lumina –

SPSimona Popescu

0

1

E simplu, nu? E simplu să deschidă brațele arse, să soarbă petalele florilor, să arcuiască pași peste prundul dezgolit, să plutească timpuriu -chiar dacă nu e încă iarnă – căci totul nu-i

SPSimona Popescu

0

0

Stau într-un colț al camerei, Ascultând un ritm obsedant ce țâșnește dintr-un vechi aparat. Mă satur încet, savurez, apa înstelată ce-mi curge prin vine, măsor cu degetele piciorelor adâncimea

SPSimona Popescu

0

0

Eliberare incertă. Drumul spinos spre al șaptelea Rai. Mă întreba odată o mână dacă înainte este apusul. Cred că vroia să-și târască crepusculul dincolo de genunchii lumii. Mâna aceea pășea cu

SPSimona Popescu

0

0

Azi am întâlnit un om care venea de prea departe. Avea umerii scoși din orbite, sângele se prelingea încă din boturile corbilor de toamnă și el încă mă mai întreba dacă am cunoscut tăcerea

SPSimona Popescu

0

0

Nu mică i-a fost mirarea să descopere că avea numai doi ani de vechime în gânduri. A alergat, strigându-și uimirea, aruncându-și încălțările, aruncandu-se în locul unde odată fusese Lacul. Mai

SPSimona Popescu

0

1

Se intetesc cuvintele inteleptilor asteptandu-si sosirea vulturilor. Robii inaripati cercuiesc zarile aburinde si-si scuipa tipet surde peste dunele campiilor. Aici, odata, a fost o mare

SPSimona Popescu

0

0

Fiecare inger are dreptul sa-si aleaga culorile din pene. Acum cerul musteste de ingeri in zbor, acoperind cu plumb pamantul gustos si rosu. Vino sa ne ridicam statui din penele

SPSimona Popescu

0

0

Se făcea că paginile din dreapta erau doar frunze albastre de tei și mi s-a făcut brusc dor de copilăria cu copaci aburiți ce cresc în cer și în care mă cățăram de pe umerii pământului. Cu toate

SPSimona Popescu

0

2

Spune-mi dacă ți-ai luat vreodată sângele în mâini, dacă i-ai sorbit sarea amăruie și dacă ți-ai spălat apoi rănile pustii. Nu e o mare încercare, carnea mea obosită își prelungește nervii până

SPSimona Popescu

0

1

Cu una, cu două, își ia pașii în spinare și-și șterge cu părul bogat urmele mersului gol pe asfalt. Au încercat să o urmărească acei vânători iscusiți, sărutându-și puștile ruginite de atâta

SPSimona Popescu

0

0

Întind o cană cu vin spre cel care șade la masa din spate. Un ins verzui și lent în mișcări, Mă privește în așteptarea ideii salvatoare spre a fi pusă pe capătul foilor nescrise. Pare că nu vede

SPSimona Popescu

0

1

Am mâinile în buzunarele arse de soare. Departe în zare, doi își joacă zilele la zaruri și nici unul nu bănuiește cât de aproape îi este moartea. Mustesc strugurii în viile întinse și corbi mari

SPSimona Popescu

0

0

Se face frig, nespus, frig galben și doborâtor de simțuri inutile. Rămânem numai goi și ne acoperim cu gene trupurile încovoiate ar sângele, încă cald, mustește precum vinul în hambare. Nici

SPSimona Popescu

0

0

Pe malul mării albe nu mai sunt decât doi cai funebri înghețați cu copitele în sus, rumegând nisipul mănos și verde, cu dinții galbeni jumulindu-și ochii. Valurile se retrag dinspre nisipul

SPSimona Popescu

0

0

Mai exista o lumina alba plutinda, ascunzându-si fluierul piciorului în cizme de militar, bocanind batrân în geamurile sparte si urlând desteptarea în miezul noptii. Ne frecam la ochi – eu si

SPSimona Popescu

0

0

Odata am întâlnit un om care mi-a întins o poezie. Poezia omului despre sine însusi, fara cuvinte, fara foi albe sau galbene ca dintii toamnei. Poezia aceea spunea despre mine, de fapt,

SPSimona Popescu

0

0

Hai sa ne înhamam noianul acesta de melci si sa ne cântarim în spuse care mai de care mai neauzite, hai sa ascundem somnul din spatele pleoapelor deschise, sa aprindem focul în soba si sa ne

SPSimona Popescu

0

0