Cele patru vânturi

Eliberare incertă.

Drumul spinos spre al șaptelea Rai.

Mă întreba odată o mână dacă înainte este apusul.

Cred că vroia să-și târască crepusculul dincolo de genunchii lumii.

Mâna aceea pășea cu grijă peste sudoarea alpă picurată din căușul palmei mele, ca și când ar sorbi-o – hrană pentru mai deunăzi

iar mâna mea care i-a arătat nordul rămăsese undeva suspendată de un arbore cotit spre cer.

Nu-i nimic, spunea ea,

așteptăm vreun călător cu un ochi sau cu unul măcar,

unul care să te vadă și să ne coboare încet…

Dacă îți apleci tălpile la pămant,

o să auzi cum se îndepărtează mâinile spre ghețurile nordului,

așteptand crepusculul ce nu răsare decât o dată pe an.

Și mâna mea stângă așteptând o eliberare din nori