Despre a fi încetat să te privești în oglinzi

Spune-mi dacă ți-ai luat vreodată sângele în mâini,

dacă i-ai sorbit sarea amăruie și dacă ți-ai spălat apoi rănile pustii.

Nu e o mare încercare, carnea mea obosită își prelungește nervii până dincolo de zare și cerșește

- din când în când -

sărutul limbii țintuite în cerul aspru al gurii deschise.

Principalul motiv pentru care ai face asta nici nu mai exista.