Ape limpezi

Nu mică i-a fost mirarea să descopere că avea

numai doi ani de vechime în gânduri.

A alergat, strigându-și uimirea,

aruncându-și încălțările,

aruncandu-se în locul unde odată fusese Lacul.

Mai pluteau încă părări albe lucitoare peste oglinda pietrelor

iar setea l-a adus în fața fântânii pe care parcă a mai atins-o în visul de fiecare seară.

Bătrânul iar se întreabă lă răsăritul soarelui de ce are doar doi ani vechime în gânduri.