Impletitura de sunete din noianul de culori.
S-a transformat tacerea in ninsoare orbitoare,
Si din insetarea ploii ne-am adapat cu flori de gheata
In iarna timpului ne cernem nemurirea.
Iar
Cea dintai suflare in puterea noptii
Mi-a racorit spiritul.
Si-mi bantuie prin tainice unghere
Fantasma imaginii tale.
Si adancul marii ma cheama!
Iar spectrul tau se arata iar,
In fosnetul
Vreau sa-mi creasca aripi
Nu sa plec, sa raman
In stropi de cer in noaptea neagra
Sa te ingrop in buzele-mi sarate
Sa simti ca-n vene iti alearga luna
Un val sa mi se sparga-n tampla
Si spuma
Pasii grabiti se-apropie din ce in ce mai mult
Simturile se-ascut
Din ochi iti tasneste lumina
Fulgerand spre talpa mea
Durerea inca unui pas, o apasare dulce amaruie
De bomboana ce se topeste
Serpilor, primiti-ma in lumea voastra de galerii subpamantene
In care va regasiti fara sa aveti nevoie de ochi si asa orbi
Serpilor, faceti-mi loc printre voi pentru ca limba voastra despicata nu
Viitoru-mi suna-n tample!
Zgomot nestirbit.
In valtoarea mea de ganduri
Imi rasare inmiit
Chipul tau inmarmurit.
Si in calea mea
Sta pitit
Veacul ca va sa se-ntample!
Vara ma dor
Ploua cu stropi mari.
Ploua amar.
Ploua asa cum nu mai plouase vreodata.
Ploua in zadar.
Ploua cu mine, ploua cu tine.
Ploua cu noi.
Ne ploua-n pahar.
Ploua adanc.
Ploua la-nceput, ploua de
Ne-ajunge lumina-n calcaie
Cu sulite pana la cer
Si lumea ne strecoara-n talpa
Farama de stele ce-o poarta.
Ne povestim albastru-n departari
Cu sori si luceferi
Un inceput
Aminteste-ti ca si tu ai o inima ce poate fi ucisa, aminteste-ti ca fantana vietii nu curge etern, aminteste-ti ca si tu poti fi ingerul cazut din Paradis!
Atunci cand lumina iti invadeaza
Poate am plecat in confuz, poate ca toate jocurile de salcie plangatoare s-au desfacut si n-a mai ramas decat visul sticlei de vin desfacute sub ea, si poate ca totul nu e decat banalul azi.
As vrea
Plouă.
Răsturnarea retinei în imaginea ploii e descompusă.
Latră un caine a moarte.
Plouă
Lumea se sparge în bucati de oglindă cu un cutremur de magnitudine mare s-a pornit roata
In carnea despicata si tulbure a marii
Ti-am zarit urma de pas lasata pe nisipul fierbinte din
Noaptea in care te-am vazut pentru ultima oara
Cu roata de luna ce ameninta sa inghita tot cerul
Din fantasma in fantasma prevad visul marii,
Departarea din magnifica infaptuire de sine
Ai stiut vreodata ce inseamna prabusirea?
Cu picioarele desculte umblii printre cuie,
Cuiele de pe crucea
Prin toate ranile colcaie viermi
Iar din liniste rasare mânia
Scriu pe catafalc cu venele impletite cu cerneala inrosita de atata sange
Din pustie in pustie s-a inverzit campia
Si s-a facut pace
Fata ascunsa a lunii mi-a dezvaluit secretele
Cerul ma incalzea in infinitul lui
In timp ce nori de plumb ma ingropau in zare
Toate lucrurile aluneca de pe masa lumii
Masca de carnaval acopera
Ce demon al nebuniei m-a facut sa te ador intr-un moment de disperare?
Din cea mai adanca vibratie a torentului
M-am poticnit in malul nemilos al constiintei
Si din vaga punte dintre luciditate si
Tabla de sah. Piese mutate la intamplare.
Afara ploua. Ma biciuie constiinta insetata de razvratire
Abisul din fata mea ma-mpinge.
Ma doare lumina soarelui caruia-i cersesc indurare.
Crudul
Ce mai ramane dintr-un minut cand
Toate secundele s-au scurs, cand
Toata clipa cea eterna a trecut in vesnicie
Si linistea s-a lasat peste obositul ceasornic,
Masurator al clipelor nemuririi?
Ce
M-am ridicat din intrebari fara raspuns, din pietre aruncate la intamplare, intr-o zi fara cunoscuti. Mi-am aruncat mii de brate rasucite si invizibile in jurul diminetii care se anunta prin minutele
Fiecare rasarit fara tine ma doare
Caci noaptea nu mai are sens.
Iar stelele se topesc in disperare,
Pielea-mi inca mai pastreaza saruturile tale,
Peceti fierbinti ce ard incontrolabil.
Te
Prin rana timpului curge eternitatea
Si ploua cu stropi de lumina
Intunericul isi pierde trupul de lumina
Noaptea e zi, ziua e noapte
Fulgerul le uneste, tunetul le desparte
Vraja se
In negura…
In negura mi-am vazut visul.
In stea…
In stea mi-am pierdut inocenta.
In valuri…
In valuri mi-am regasit trupul.
In negura, in stea, in valuri…
Mi-am vazut, mi-am
M-am saturat de sensul vietii, de ritmul alert in care trebuie sa traim, in goana nebuneasca a orelor ce trec ca secundele.
Ne amagim cu imaginea unei zile de maine pe care poate n-o vom mai
SP