Poezie
Blestem
1 min lectură·
Mediu
Ce demon al nebuniei m-a facut sa te ador intr-un moment de disperare?
Din cea mai adanca vibratie a torentului
M-am poticnit in malul nemilos al constiintei
Si din vaga punte dintre luciditate si nebunie
M-am ales cu doua sfori rupte ale destinului
Pe care l-am pacali.
Te-am rupt din realitatea sfaramata
Fantasma a viselor mele nocturne!
Si te-am aruncat in vartejul mustrarii de sine
Pagana frumoasa si neajutorata ce tii in mana pumnalul inca insangerat
Tu, fecioara sfielnica ce te incumeti sa ridici piatra,
Ce mi-ai facut?
In ce stadiu al metamorfozei tenebroase m-ai adus?
Din ingerul copil am devenit demon,
Un demon mai intunecat ca cel mai negru intuneric
Nebuna impietrita, te blestem!
Sa-ti stii durerea dar sa nu te poti jeli!
Sa ai uitarea, dar sa nu poti uita!
Sa aflii ce-i iubirea, dar sa ramai pe veci de piatra!
002.350
0