Si tu...si eu...
Impletitura de sunete din noianul de culori. S-a transformat tacerea in ninsoare orbitoare, Si din insetarea ploii ne-am adapat cu flori de gheata In iarna timpului ne cernem nemurirea. Iar
Cea dintai
Cea dintai suflare in puterea noptii Mi-a racorit spiritul. Si-mi bantuie prin tainice unghere Fantasma imaginii tale. Si adancul marii ma cheama! Iar spectrul tau se arata iar, In fosnetul
Mai vreau...
Vreau sa-mi creasca aripi Nu sa plec, sa raman In stropi de cer in noaptea neagra Sa te ingrop in buzele-mi sarate Sa simti ca-n vene iti alearga luna Un val sa mi se sparga-n tampla Si spuma
In graba
Pasii grabiti se-apropie din ce in ce mai mult Simturile se-ascut Din ochi iti tasneste lumina Fulgerand spre talpa mea Durerea inca unui pas, o apasare dulce amaruie De bomboana ce se topeste
Serpilor...
Serpilor, primiti-ma in lumea voastra de galerii subpamantene In care va regasiti fara sa aveti nevoie de ochi si asa orbi Serpilor, faceti-mi loc printre voi pentru ca limba voastra despicata nu
Descantec...
Viitoru-mi suna-n tample! Zgomot nestirbit. In valtoarea mea de ganduri Imi rasare inmiit Chipul tau inmarmurit. Si in calea mea Sta pitit Veacul ca va sa se-ntample! Vara ma dor
Ganduri dense...
Ploua cu stropi mari. Ploua amar. Ploua asa cum nu mai plouase vreodata. Ploua in zadar. Ploua cu mine, ploua cu tine. Ploua cu noi. Ne ploua-n pahar. Ploua adanc. Ploua la-nceput, ploua de
Doar versuri...
Ne-ajunge lumina-n calcaie Cu sulite pana la cer Si lumea ne strecoara-n talpa Farama de stele ce-o poarta. Ne povestim albastru-n departari Cu sori si luceferi Un inceput
Plouă
Plouă. Răsturnarea retinei în imaginea ploii e descompusă. Latră un caine a moarte. Plouă Lumea se sparge în bucati de oglindă cu un cutremur de magnitudine mare s-a pornit roata
Fara nume
In carnea despicata si tulbure a marii Ti-am zarit urma de pas lasata pe nisipul fierbinte din Noaptea in care te-am vazut pentru ultima oara Cu roata de luna ce ameninta sa inghita tot cerul
plecand din lumea mea
Din fantasma in fantasma prevad visul marii, Departarea din magnifica infaptuire de sine Ai stiut vreodata ce inseamna prabusirea? Cu picioarele desculte umblii printre cuie, Cuiele de pe crucea
Pe ici pe colo
Prin toate ranile colcaie viermi Iar din liniste rasare mânia Scriu pe catafalc cu venele impletite cu cerneala inrosita de atata sange Din pustie in pustie s-a inverzit campia Si s-a facut pace
Am fost
Fata ascunsa a lunii mi-a dezvaluit secretele Cerul ma incalzea in infinitul lui In timp ce nori de plumb ma ingropau in zare Toate lucrurile aluneca de pe masa lumii Masca de carnaval acopera
Blestem
Ce demon al nebuniei m-a facut sa te ador intr-un moment de disperare? Din cea mai adanca vibratie a torentului M-am poticnit in malul nemilos al constiintei Si din vaga punte dintre luciditate si
soapte
Tabla de sah. Piese mutate la intamplare. Afara ploua. Ma biciuie constiinta insetata de razvratire Abisul din fata mea ma-mpinge. Ma doare lumina soarelui caruia-i cersesc indurare. Crudul
timp
Ce mai ramane dintr-un minut cand Toate secundele s-au scurs, cand Toata clipa cea eterna a trecut in vesnicie Si linistea s-a lasat peste obositul ceasornic, Masurator al clipelor nemuririi? Ce
Singuratate
Prin rana timpului curge eternitatea Si ploua cu stropi de lumina Intunericul isi pierde trupul de lumina Noaptea e zi, ziua e noapte Fulgerul le uneste, tunetul le desparte Vraja se
RAMAI
Din azurul de cristal al zarii A ramas doar gustul sarii Iar din ajunul plecarii A ramas taria marii. De ce pleci? Ramai… De ce treci? Mai stai…
Stihuri...
Vers de vara si de miere Umblu cu pas neumblat Caut umbre in oceanul nechemat Si-ascult cum piere chemarea.
Chemare
As vrea sa pot sa te ating Si sa-ti smulg din trup promisiunea revenirii. Asa cum vara astept Ca albastrul infinit sa-mi rapeasca sufletul Asa cum astept sa ma zdrobesc De stancile
Realitate?
Imi cant nebunia caci nu mai am scapare Mi-am redactat un ultim testament din pietre funerare. Am coborat pe ultima treapta a mintii in cautarea amintirii. Din nimfa cu picior de marmura a ramas
Iluzie
Panza de paianjen a timpului s-a rupt. In mii de bucatele, Nisipul din clepsidra sparta s-a risipit in vant, Cuvintele s-au imprastiat in aerul greu. Nu mi-au mai ramas decat amintirile. Apa,
magie
Curge in valuri linistea, in cascada apusului Visez la magica privire a soarelui ce ma alinta Demonul meu frumos, ma nelinistesti! Iar marea iti da aripi in noapte. Stelele s-au ascuns in ochii
Poveste
In basmul nemuririi mi-am incheiat povestea Poveste spusa de-un muritor ce-a ratacit Ratacitor ca frunza de copac ce cade-n toamna. Si razvratit ca vantul ce-aluneca-n desert. Desertaciunea il
