Poezie
Chemare
pentru cine imi cunoaste sufletul
1 min lectură·
Mediu
As vrea sa pot sa te ating
Si sa-ti smulg din trup promisiunea revenirii.
Asa cum vara astept
Ca albastrul infinit sa-mi rapeasca sufletul
Asa cum astept sa ma zdrobesc
De stancile insangerate ale nefiintei.
Oricand m-as putea prabusi in abis!
Si tremur cand vantul imi
Infinge in trup sagetile-i otravite,
As vrea sa nu ma mai intorc
Din dulcea si amara nefiinta!
Imi vibreaza in suflet o scanteie de toamna.
Aud cum fulgera in pustiu
In noaptea neagra a infinitului
Simt picatura de ploaie
Care cade pe insetata frunte a desertului.
M-am uitat adormit in timpul inghetat,
Si-am inviat!
Vantul ma poarta in intensitatea
Lui cenusie,
Si nu-mi mai deslusesc glasul inimii,
M-am asezat pe cea mai inalta stanca
Si-am strigat pentru ca tu sa ma auzi.
Dar n-am primit din zare
Nici un ecou de curcubeu…
Si-am asteptat, si-am asteptat, si-astept
S-aud din nou un clipocit vremelnic
De izvor, de mare, de vreme si de timp.
012601
0
Prin gandurile tale de aici, am inceput sa-ti cunosc sufletul si-mi place ce-am descoperit pana acum. Voi reveni pentru mai mult. :)
\"Dar n-am primit din zare
Nici un ecou de curcubeu…\"-foarte frumos spus!