Poezie
plecand din lumea mea
1 min lectură·
Mediu
Din fantasma in fantasma prevad visul marii,
Departarea din magnifica infaptuire de sine
Ai stiut vreodata ce inseamna prabusirea?
Cu picioarele desculte umblii printre cuie,
Cuiele de pe crucea rastignirii.
Si auzi cum glasul mortilor se transforma in trompete
Iti asurzesc neuronii care vor sa-ti teasa o panza de amintiri
Mai stii ce mi-ai spus candva, demult ?
Sa nu lasam pe nimeni sa ne spulbere visele.
Dar visele au aripi si-si ia zborul inca dinainte
Sa se-ntunece vazduhul.
Si norii cad unul dupa altul in toata trepidatia masinilor de gunoi
Si oamenii-si ascund pe sub piele naravurile, egoismul si neputinta.
In desteptarea diminetii, intre pernele in care-mi era prins capul
Credeam ca te gasesc si pe tine si-atunci as fi urlat sa te trezesc.
Dar m-am trezit urland singura in dupa-amiaza in care mi-am revazut copilaria.
002231
0