Simion Cozmescu

...mulțumesc de citire, comentariu și interpretare.

Am fost atras de metaforă, de idee, de frumusețea macabră a unor fluturi născuți din viermii ce se vor ospăta din cadavrele noastre. Am fost conștient și sunt de conotații, de sensuri. Prefer ideea unei morți-mamă (vezi ,,Naștere" by me) care creează și hrănește alte vieți, nu ideea vieții care învinge moartea. Mulțumesc Oancea Sorin!

..ca Dumnezeu să locuiască cu mine, cu multele ce înseamnă asta, inclusiv că poate fi și o simbioză, poate am și eu ceva de dat, poate eu îi fac un hatâr :) ..Mulțumesc Răzvan de citire și comentariu!

..cam da, asta fac uneori, iscodesc în divin. Mulțumesc Sorin Oancea, asta mi-a plăcut..despre partea cu fluturii, am avea de discutat, nu acela era mesajul pe care vroiam să îl transmit

Fain, viu, haios, like it!

Mulțumescu-ți Iulia de citire, rânduri și urare!

Ottilia, mulțumesc! Cum spui, sunt și cuvinte de umplutură, dar nu prea am găsit o altă modalitate de aranjare, redactare a ceea ce voiam să transpun. E un poem la care am muncit mult, poate prea mult, a pierdut din spontaneitate.
Răzvan, mulțumesc de citire și comentariu. Da, o consider și eu o poezie complexă. Am câteva idei aici pe care am încercat să ridic o construcție lirică, posibil ca lirismul să fi rămas oleacă în urmă. Dar pentru mine va fi totdeauna o poezie la care mă voi raporta.

Pune te rog, Eugenia, și notele mele. Le-am scris pe trei foi de hârtie A4. Am votat de trei ori la intervale de ceva ore, zile; vreo 10-15 texte au ieșit în evidență prin punctajele constant mari, la celelalte au fost mari diferențe. Apoi le-a trecu într-un fișier doc, de unde le-am copiat aici. Problema e că am mai schimbat câte ceva în ultimul moment, direct, fără să fac modificarea și la mine în fișier. Așa că am acum trei foi A4, un votagonia.docx și o coloana în tabelul clasament final de aici, care corespunde aproape sută la sută cu votul meu din votagonia.docx. Ordine ar fi (nu bag mâna în foc): 13, 44. 40, 30, 38. Nu îi înțeleg pe cei care își divulgă textele, se votează reciproc, de care spunea Eugenia...mai important, mai plăcut e drumul, nu capătul, rezultatul, așa se spune. Poezia câștigătoare e meritorie, am dat 8,6 sau 8,8 nu mai știu exact, sper să mă lămuresc. Sunt în mare parte de acord cu ce spune Radu Ștefănescu, am citit poezii mai bune ale multor dintre autorii care au avut curajul și spiritul să participe la acest concurs. Nu mi se pare potrivit că a votat un singur text, pe restul le-a egalizat cu un zero care pare sfidător, infantil. Mulțumesc celor care au notat textul meu. Am scris mai bune, am scris mai rele ..și voi continua :) În cazul meu, are dreptate Radu Ștefănescu, am simțit oarece presiune, inspirația nu a fost suficientă. Rămâne pentru mine un text de referință, am muncit ceva la el :) Vestea bună e că va mai urma o etapă a concursului și simt mocnind un text, două prin ungherele mele ...poate va avea mai mulți sorți de victorie.

Felicitări Carmen Sorescu!

Mulțumesc Răzvan de citire și comentariu!

mulțumesc Valentin Ionuț...mai ales că ai remarcat sfârșitul..asumat deliberat..să scot oarecum poezia aceasta dintr-un discurs plăcut, previzbil..dar nu eram sigur de am făcut bine sau trebuia să las mai departe să cânte viorile

mulțumesc de recomandare

Antonia Luiza, mulțumesc! De citire, rezonare, înstelare...

mai relaxat, dar la fel de inedite imagini, îmi place mult cel tu din acest poem..o stea, nu am ce spune în plus sigur nu în minus, doar trăiesc

Mihai Amaradia, ce să zic..ei fi având dreptate, nu e o știință, și în nici un caz exactă, poezia. Că ți s-a părut hilară, treacă-meargă. Dar să spui că sintagma naufragiat captiv ar fi poezie, aici nu. E redundant, pleonastic poate. Când ești naufragiat, ești captiv prin definiție. Naufragiat pe o insulă, pe o scândură, într-o relație chiar...ești captiv, nu ai cum să pleci, nu depinde de tine...Naufragiat liber..nu văd cum ar fi pleonasm, poate chiar oximoron. Mi se pare o expresie subtilă, contradictorie, provocatoare, dar de, sunt subiectiv, doar e a mea. Mulțumesc de citire, comentariu.

Mulțumesc Ottilia de semnul auriu. Marea rămâne pentru mine o obsesie, reiau tema ori de câte ori simt o briză, o adiere de inspirație.

ei acum văd că ești femeie..și o poetă pe care am remarcat-o anul trecut cred..asta ehah ah ahaha nu pot șterge comul meu de mai sus..dar eu am avut altele de făcut, am revenit, am citit și comentat...OMG

un text cu expunere, imagini pe care te poți cățăra , care îmi pică mie numa bine, free climbing, să bag de vină nu prea am cum, nu știu de exemplu care e traba cu porțelanul de Chelsea, strofa aia oricum mi se pare totala aiurea..plus typo demintate, clișeul sânge albastru..și să îmi uzi begoniile, coroană demnă de Cezar...am râs acilea ha ha ha..ai un potențial remarcabil, dar parcă lovești numa gagici care tremură sub copita de armăsar negru..Caesar

Multă substanță cu care mă identific. Multă poezie cu care nu. Un text ce face zilele mai mari, nu știu dacă până în noiembrie, decembrie..remarc chinul de a scrie, dar și nonșalanța. Și găselnița, acea scânteie de final ce aprinde și de la mine o stea...un poem pentru mine foarte bun, aș mai tot citi la din astea..ori progresez, ori mă las :)

Atmosfera asta joc de-a războiul, cu suflete tinere e superb de bine realizată, o scenă de-a lunetistul, aici m-ai hotărât să comentez ,,cuvintele rezemate de un lan de floarea-soarelui/dau de mâncare unui zâmbet de vrabie"...Sfârșitul e dur, parcă aud acele oase cum trec unele în altele.Dau o stea, de maior :)