Poezie
Iola
1 min lectură·
Mediu
îmi rup pieptul ca pe o vestă de salvare inutilă
din pectorali se înfruptă deja pescăruși nevrotici
coastele atârnă ca niște aripi în ocean
bat din ele
o dată de două ori
inima îmi inghite respiră zgomotoasă apa mării
rămân fără aerul dulce și ies plutind
stângaci
flutură pe catargele sumețite pielea zbârcită
sunt un naufragiat liber
sub țipătul pescărușilor
toate ființele care m-au bântuit pleacă
nici eu nu mai rămân
043.066
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Simion Cozmescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 71
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Simion Cozmescu. “Iola.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/simion-cozmescu-0035374/poezie/14076998/iolaComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
dupa umila mea parere nu e un poem care sa fie remarcat , e destul de arid in expresie, si se concentreaza asupra unei imagini construite, fabricate, ideea e una destul de puțină si chiar uneori hilară spre exemplu catargele sumetite, iar treaba cu naufragiat liber mi se are chiar un pleonasm destul de poetic. da, un naufragiat captiv , da asta era poezie. un poem slab.
0
Mulțumesc Ottilia de semnul auriu. Marea rămâne pentru mine o obsesie, reiau tema ori de câte ori simt o briză, o adiere de inspirație.
0
Mihai Amaradia, ce să zic..ei fi având dreptate, nu e o știință, și în nici un caz exactă, poezia. Că ți s-a părut hilară, treacă-meargă. Dar să spui că sintagma naufragiat captiv ar fi poezie, aici nu. E redundant, pleonastic poate. Când ești naufragiat, ești captiv prin definiție. Naufragiat pe o insulă, pe o scândură, într-o relație chiar...ești captiv, nu ai cum să pleci, nu depinde de tine...Naufragiat liber..nu văd cum ar fi pleonasm, poate chiar oximoron. Mi se pare o expresie subtilă, contradictorie, provocatoare, dar de, sunt subiectiv, doar e a mea. Mulțumesc de citire, comentariu.
0

fapt pentru care, las un mic semn auriu.