Poezie
A.T.I.
1 min lectură·
Mediu
Nu mai sunați.
Greu vă răspund, respirația
îmi ajunge doar să vă iubesc.
Și timpul asistentei, e cel mai prețios
lucru
în
încă viața mea.
Inima s-a răsucit în corp, doare
și bate înspre patul umed.
Genunchii îmi plâng,
ar dori să se poată îndoi înspre rugăciune.
Simt o umbră
în amintiri.
Dar respir încă.
Nu mai sunați.
011.418
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Simion Cozmescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 58
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Simion Cozmescu. “A.T.I..” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/simion-cozmescu-0035374/poezie/14160073/a-t-iComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Dăm vina pe “umbra” noastră, când suferința, durerile, simptomele, nefericirea şi angoasele se activează, iar când suntem străbătuți de fericire, benefic, beatific şi bucurii, le considerăm stări naturale, fireşti şi native ale noastre.
0
