Poezie

Felinar

1 min lectură·13 martie 2016

Mediu

auzi cum ne cad petalele, frunzele?

suntem flori în îmbrățișarea unui

viitor care nu mai pleacă de la noi.

taci, știi că va pleca.

știu, dar probabil

că ne va urmări de jos din stradă,

atent la orice mișcare a secundelor,

a siluetelor noastre în spatele lor.

mă înăbuș lângă tine, parcă aș trăi într-o respirație

mereu atentă, niciodată prezentă.

pleacă atunci!

rătăcește, rotește-te

pe marginea gândurilor unui alt bărbat.

o balerină în amurg de toamnă,

cu fustă crâmpoțită și picioare obosite.

vântul se crapă și-ți intră prin ochii veștezi

în trupul curbându-se în înclinarea,

reverența de final înspre un public care

privește la o altă scenă.

voi mai rămâne o vreme, până ce vei adormi.

când te vei trezi, vei auzi ceața cum se prelinge pe

un cântec înghețat, căzut din trupul meu

îndoit într-o ultimă plecăciune spre tine.

el adormi mirosindu-i încheietura mâinii triste;

un parfum de film mut cu Greta Garbo își mai spuse

apoi capul i se umplu cu maree, delfini și sicomori.

și visă că ține un felinar aprins, tăcut în dreptul inimii.

002.816

Simion Cozmescu. “Felinar.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/simion-cozmescu-0035374/poezie/14089413/felinar

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.