Poezie
Pace
1 min lectură·
Mediu
era un măcel între noi
vopsiți ca amerindienii ne certam pe scalpul
celuilalt
ne tăiam ucideam în privirile hrănite cu rotocoalele
din fumurile de țigară
sânii tăi mă îngropau
eu loveam spre inima ta
trecerea și despădurirea atemporală nu ne afectau relația
cultivam lalele de fum pe cele mai-nalte culmi
micul prinț ne veghea
șase vine potera
era o glumă
nu aveam prinți noi cerșeam pe alte alei mai neîngăduite
mai neîngrădite ca însăși moartea în palma ta
florile ciuleau petalele la orice tropot
eram noi vopsiți în culorile tuturor războaielor
și în palma ta totul învie
chiar și chipul meu de natură moartă
e mai tânăr și mă poartă cu anii în urmă
când tot ce priveam mă subjuga
mă transforma într-un adept al unei religii
încă nepronunțate nemanifestate
doar așteptate
era un măcel între noi
zburau zorii nopțile lenjeria și până la urmă chiar și
șosetele mele
micul prinț nu prididea să le adune de lângă rutul sălbatic
și bine mirositor
apoi ostoit
fumam o pipă a păcii
între coapsele tale
001.297
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Simion Cozmescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 173
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
Simion Cozmescu. “Pace.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/simion-cozmescu-0035374/poezie/14071124/paceComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.