Poezie
și cearcăn sfredelitor
1 min lectură·
Mediu
avem noi cercurile liniștite
sub dojanele din ochii părinților așteptători
avem umerii gri de la sacii de minereuri scoși din mină
avem cleștarele acelea sub marginea ochilor de noapte
când timpul surâde în zâmbetul cvasinocturn
spre încă luna nouă
singura care
vălurește cerul în batista mea pentru neștersele lacrimi
plouă dragă inima mea
plouă
rupe tulpină și frig și nor între noi
vântul își ia elan
și lumină din zăcământul meu sfredelit de rouă
poartă poleială de mugur
și cearcăn
și prăpăd sub cerurile liniștite
plouă tu
dragă inima mea
022.508
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Simion Cozmescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 90
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Simion Cozmescu. “și cearcăn sfredelitor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/simion-cozmescu-0035374/poezie/14063885/si-cearcan-sfredelitorComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SCcred că citești și găsești mai multe valențe și echilibrări de sensuri decât mine. Acum este cazul, mulțumesc. Simion.
0
Vântul îndoaie însă nu rupe axa flexibilă a iubirii, în care căldura intensă coexistă cu frigul cosmic, cu sentimentele înfășurate în nori, dar nu are niciun efect asupra luminii, care dezvelește podoabele superflue ale poeziei, pe care apare un cearcăn sfredelitor încastrat în spațiile goale dintre cuvinte.