Poezie
Regurgitare
1 min lectură·
Mediu
măgurile amurgeau în asfințitul de an
mergeau pădurile în urma cerbului nevolnic
liniștea ridica fluturi din petalele
florilor arămii
boncăluia cumva bolnavă natura
sub pașii greilor copaci
......................................
vinovăția
culoarea uscată a uitării
țintuită în ierbarul cutiei astmatice
zvâcnește
sânge
îmi amintesc
tușesc
fata aceea avea spini
curgea rouă și sânge în dimineața făpturii aieve
nu era chiar definită
o ceață plutea între mirările și nările și zâmbetul ei
purtat de patru viermi flămânzi
mâncători de
de fluturi ai toamnei
fata aceea avea spini
murdăria spânzura de genele
cerului urduros
linguri de aer solidificat păreau a fi gata
de înghițit
leac pentru încă o oră de moarte
și iubire postumă
.................................
pielea ei mă înghite
și mă scuipă
într-o primăvară
pe care nu o doresc
001.413
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Simion Cozmescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 125
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
Simion Cozmescu. “Regurgitare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/simion-cozmescu-0035374/poezie/14060592/regurgitareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.