Poezie
Destinul își flutură perdelele ca o casă
1 min lectură·
Mediu
ieșim spui
mi-am îmbrăcat tristețea pe dos bombăn
se schimbă vremea ajung nerostitele tale până la mine
un aer de primăvară îmi pătrunde din zâmbetul tău în piept
nerăbdătoare ești deja pe trotuar
lasă șireturile și eu mi-am lăsat un nasture la bluză descheiat
și ia-mă de braț să nu creadă amiaza asta curioasă că suntem certați
casa ne flutură perdelele în urmă
se aud niște valuri
sunt de la tine întreb
da mi-am amintit noaptea aceea când îmi spuneai
"aș vrea să te înlănțui cu toate vocile mării"
Doamne ce serios erai
iar tu zâmbești acum mai seducător decât voi putea eu ține minte
nu stăm mult un petec de cer răsună în lumina deja udă
deschide ochii iubitule întoarce-te
lasă-mă aici
tresar
pupilele încă nu se pot obișnui cu absența ta
destinul își flutură perdelele
noaptea vine ca o dezlipire de retină
001.335
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Simion Cozmescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 144
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Simion Cozmescu. “Destinul își flutură perdelele ca o casă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/simion-cozmescu-0035374/poezie/14044457/destinul-isi-flutura-perdelele-ca-o-casaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.