Poezie
Tăcerea îngerilor
1 min lectură·
Mediu
tăcerea lui Dumnezeu este neantul
un întuneric care încetinește
tăcerea mea este o lumină care încetinește
vorbele-mi sunt răzvrătiri ale întunericului
așa cum stelele sunt răzvrătiri de lumină
în tăcerea lui Dumnezeu
Doamne scrie cuvintele scrie cuvintele
am obosit să strig din visul altuia
mâinile mi s-au lipit de atâta rugăciune
la marginile vieții demult nu mai locuiește moartea
doar îngeri cu pene smulse sângerează
în tăcerea lor
022.178
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Simion Cozmescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 68
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Simion Cozmescu. “Tăcerea îngerilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/simion-cozmescu-0035374/poezie/14042898/tacerea-ingerilorComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Îmi place dialogul tău sincer cu divinitatea însă ”la marginile vieții” mi se pare cam tras de păr dacă nu un clișeu. Multă inspirație!
0
Dan, mulțumesc de apreciere! Și de sinceritate! La fel de sincer, nu îmi dau seama de ce ți se pare trasă de păr sau clișeu acea sintagmă. E normal, fiecare trece poezia prin filtrul personal, și la scriere și la citire. Mulțumesc încă o dată, și pentru urarea de final. Inspirație, că-i mai bună decât toate.
0
