Poezie
și urșii polari joacă barbut
1 min lectură·
Mediu
îmi sting țigara de petalele
care dezvelesc miezul secundelor
ele patinează liniștite pe marginea ceștii de cafea
privirea îmi este o
placentă debilă neputincioasă
creierul rămâne flămând ochii
îmi crapă de secetă deșerturi aride
beduini înzăuați în solzi de dragon
pornesc mori de simun
unde macină nisipuri ce-mi zgârie retina
simt cerul cum întreabă dacă mi-e bine
de apă sau cernere vreau
eu sorb cu sete din ecouri de
rugăciuni mă revărs pe dune și unde
lovind în clopote cu bătăi de inimă
realitatea crapă și iau un ciob ca suvenir
deschise sunt porțile
beduinii vânează iarăși dragoni
în timp ce în mările nordice
urșii polari joacă barbut
țigara mă arde nestinsă tresar
și-mi sorb cafeaua
din ceașca pe marginea căreia secundele zâmbesc
022.353
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Simion Cozmescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 123
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Simion Cozmescu. “și urșii polari joacă barbut.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/simion-cozmescu-0035374/poezie/14026953/si-ursii-polari-joaca-barbutComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
M-a cucerit imaginea din final, cu secundele care zambesc. Imi da impresia unei pozitionari sufletesti a eu-lui poetic vis-a-vis de timp. Gasesc ca daca am reusi sa stabilim cu timpul o relatie umana, am trai altfel.
0
Mulțumesc Diana Mihaela, ai avut curaj, nu te-au speriat urșii mei. Te aștept cu plăcere, textele mele te așteaptă cu drag :) .
0
