Îmi schimb chiloții de câte ori vreau

cel care a scris aceasta poezie pesemne ca e un simpatic incurabil

din titlu am înțeles că ești un om liber, independent, nimeni și nimic nu te poate obliga să îți schimbi chiloții fără voia ta, bravo:)))

navigând apoi pe firul poeziei în jos observ că ești foarte atent cu cărțile pe care le dai împrumut și că Maria a descoperit o rasă de cai blonzi

mi-a plăcut ultimul vers și mi-au mai plăcut și primele 2 din strofa doi deci nu plec nemulțumită așa că spun eu, e bine

salut, aprigule marțian:)

Titlul m-a atras cu o oarecare promisiune de ludicitate (interesantă anagramare la \"luciditate\", acum am văzut), dar poezia în sine m-a cumințit cu galopul (continuator al seriei ecvestre a lui Viorel începute în alte poezii) printre galopul unor bibliofili citind cărți prin hotelurile cu chiriași lipsă.

Cu drag,
Constantin

Daca asta e o poezie, eu nu stiu, dar de multumit, iti multumesc. Uneori, pe urmele commurilor tale, ma ingras. Astazi, mi-ai daruit o balada.

PS; de obicei nu citesc comentariile scrise de X pe pagina lui Y pt. ca sunt polite in alb sau negru. Pe ale tale insa le coitesc. Pentru ca esti un comentator intelgent. Am vrut sa stii asta.

citesc, nu coitesc:(

Am recitit si pot sa spun ca:

1. Cifrul este poetic:
I-am împrumutat o carte
Și mi-a murdărit-o,
Am vrut să-i reproșez
Dar un con de brad mi-a întrerupt privirea.
(Viata)

2. Maria/Se rătăcise prin propriile buzunare,
(ratacirea sufletului)

3. \"Scapă doar caii blonzi\".
(mantuirea)

4.Hotelul dormea ca un chiriaș.
(somnul ratiunii)

5. Titlul
(reincarnarea)

Mihaela, îmi pare rău că nu te port cu comentariile mele spre un text de-al meu (curând, poate), ci spre un altul (aici e vorba de o poliță în alb, desigur:)) din care ai desprins o potență epică duminicală:)
Iar citirea comm-urilor lui X pe pagina lui Y știi că e perfect valabilă și în cazul meu atunci când semnează Carmen Mihaela Visalon (lucru spus clar și răspicat încă de la început), ca dovadă și acest răspuns.

P.S. Interesantă a ta erată, mă întreb dacă nu o fi fost voită, vezi \"coit\":)!

uite ce zic eu: nu-i fă un reproș, oferă-i o pereche de chiloței, așa va învăța că și cărțile suferă cînd sunt murdare.însă , în toată povestea asta, cel mai fericit a fost hotelul, care pentru o noapte, a avut în chirie, sufletul unui dandy contemporan, care-și schimbă chiloții în ton cu moda și care, paradoxal, nu frînge inimi din cauza unei ghinde ....( e un ac mic ceea ce spun, mi-a crescut cînd......sic!)

Conform unui banc răsuflat, chinezi-și botează copii aruncând o găleată pe scări. Ce se-aude, se botează.

Îmi place mult de tot acest ermetism al tău.
În poemul de față, ți-ai aruncat propriul suflet în josul unor scări pe care numai tu le știi, apoi l-ai întrebat: ei, ce-ai simțit suflete?
Sufletul tău, ți-a șoptit versul cu caii. Să nu crezi că-i de la Maria...
Cât despre ceilalți, dorm nene, cu tot cu hotelul scărilor tale.

Revenim, citim.

Tudor++++++-Simpatic....aș. Unii mă găsesc empiric. Și au dreptate.
Dana++++++-Știi ce mi-a zis cineva răutăcios. Că tu faci comentarii drăguțe și nu vrei să critici. Eu zic să fii și tu mai răutăcioasă. Sic!

Constantin!+++++++-Omule frate, senzorii mei îmi indică că noi doi putem intra într-un proiect de definire a sufletului. Cu luciditate.
Carmen++++++-Mai întâi să -ți confirm că mă răsfeți. Și s-ar putea să mă destabilizezi. Cu toată considerațiunea.V-am pus împreună pentru că am simțit oarece stări incitante ale spiritului comun.

Ruby Tuesday sau fast-food? cred ca un han la o margine de sosea...
nimeni niciodata nu-si schimba chilotii de cate ori vrea. de-aia s-au si inventat cei italienesti. pentru ca singura intrebare de baza a omenirii sa ramana \"a fi sau a nu fi cu chilotii pe tine\".
cine a zis \"Scapă doar caii blonzi\"?

Mariana+++++++Bradul nu face ghinde. Dar ceea ce susții este corect. Iar eu în multe dăți pun în practică sfaturi venite de la prieteni. Mulțumesc!
Romulus+++++Poezia are un stil simplu. Derdelușul și...scările. Mulțumesc bătrâne. Mă onorezi.

Acum să nu deformăm realitatea. Că o doare.

Acel cineva care îți povestea despre comentariile mele sunt eu...ce să îi faci, bătrâne, printre atâția apți combatanți agonistici mai respir și eu cu blândețea mea cu tot. Cam atât.

cu respect și fără sic,

Dragul meu Constantin,
Anagrama usor copulativa, nu era cu intentie, chiar daca, uneori mai recurg la mici trucuri on line:))).
Cat despre confidenta facuta, ce pot sa spun decat multumesc. Ma bucur sa te stiu printre cititorii comentarillor mele. De-a lungul timpului, am avut surpriza sa-i descopar si ma mandresc cu ei. Multumesc.
Si editorii, i-au descoperit si mi-au ridicat nivelul de stelutar, pentru ca ei nu aveau nevoie de solisti ci de aplaudaci care sa-si schimbe tricoul la comanda:)
Cat despre prezenta pe pagina ta, mai vorbim. Daca vei avea nevoie de ajutor, cu placere. Daca voi descoperi ceva care sa ma entuziazmeze, cu drag. Daca subsolul va fi aglomerat de fitosii cu pretentii, prefer sa te citesc in tacere. Nu de alta dar de cucuta sunt satula:)

Sunt un mic arici, dar nu cu atitudini belicoase.

E de bine.

un 4 pt un titlu care, evident, vrea sa atraga si atat. sa lasam la o parte chestia cu omul liber si asa mai departe ca deja imi vine sa vomit numai gandindu-ma la titlul aista.

Un 9 pt strofa 2, bine construita, cu substrat si u cap:)
Un 10 pt ultimul vers, misto rau de tot.

În rest e ok.