Silviu Somesanu

Risipă de rugină pe frunze, am încărunțit în melancolie, pe urmele timpului prins cu plecarea păsărilor degeaba chem de pe dealuri rodul, odihnește la răspântii de drum către iarnă. Îmi cad pe

Lumina alunecă pe gleznele tale, înflorește nuferi sub tălpi, ochii privesc tăcuți apa peste care treci cu surâsul subțire ca o trestie legănată de vânt. Noaptea cât metafizica iubirii îi

Sufletul nu mai poate răbda, dă ocol durerii, o îmblânzește cu o mângâiere de copil ce răscolește trupul și-i dă culoare, de se luminează la față cu buzele arse. Inima-n freamăt asemenea

A coborât din aer dar nu știe ce face îi simt pulsul cum bate. Rămâne să-și umple timpul cu clipe active pe care vrea să le trăiască intens, zilele îi schimbă gândurile nehotărâte și adună-n

Locuiesc în fântâna timpului urcător cu izvoarele cuvântului sub tălpi. Îmi caut mai întâi uneltele, apoi scriu, cu degetele mâinii stângi la tâmplă ideile reci curg pe hârtie

pe strada mea trec femeile singure se opresc și caută cu ochii ceva bărbații nu se mai plimbă stau în bodegi vântul se agită stingher nu se știe rostul timpului numai eu n-am nici o

Mi-au înghețat cuvintele pe frânghii sau pe corzile vocale, am ajuns să trag cu arcul în enigmaticul surâs al femeilor feshion, în ochii lor cu decor fals și buzele cu acid hialuronic fără

Acolo întotdeauna se împart apele vieții, a mea face meandre și nu-i bună de băut, a ta sare peste stânci și-și face loc printre noi celelalte se duc și se pierd în pustiu. De multe ori nu-s

am început lumea cu sfârșitul alteia caut bing bangul inițial dar mă lovesc de zidul lui Planck așa că mă las adus la zi de tot ce se cheamă expansiune care este în firea lui Dumnezeu și a

Tu eşti femeie-n taina nopţii Crepuscul în culori de seară Săruturi dulci la pragul porţii, Iubiri nebune dintr-o vară. Tu ești femeie-n car de stele Sublimul trăirii îl culegi, În ale inimii

După ploaie, simt miros de flori de salcâm, mă străbate o bucurie neașteptată, păsările sunt cuprinse de o frenezie ciudată de parcă sunt într-un concert sui-generis și toată suflarea ascultă cu

Cu singurătatea nu mă laud niciodată aproape că am uitat de ea, cât mai plin de gânduri am înnoptat devreme, am rămas un căutător de comori. În tot ceea ce-mi spui mărșăluiesc printre lucruri cu

O să se tragă zăvoarele de lemn, porțile o să suspine din încheieturi, se va lumina dincolo de ziduri, de vor năvăli fluturii pictați. Aburi din pământ se ridică la ceruri și ele au scările

Iubito, grăbește pașii cireșele coapte îți modelează gândul, peste trecut zboară albine, palmele au adâncite linii scrise iar buzele poarta urmele lăsate de iubire. Privește-mă ca pe un arbore

la o trecere prin gara din gânduri aşteptarea a rămas până târziu la peron a venit întotdeauna grăbită să nu piardă contactul lumea nici nu ştie cum să se manifeste se implică în tot ce produce

Ce frumos era înainte când m-am băut de cuvinte și de noroc ca un sărăntoc. Și azi mă beau de viață în fiecare dimineață și-n fiecare seară de iubire amară. Vino și tu dacă vrei iubito

Norii se lovesc fugărindu-se pe cer, lasă fulgere de foc pe umerii zeilor. Vântul aduce ploile repezi și trecătoare, oamenii se ascund ca puii sub cloști sub cel mai apropiat

Încearcă peste tot să risipească raze în oasele luminii, ochii rotesc unghiurile pe toate fețele geometriei. Poartă-n rădăcini oglinzile cerului, scoate din umbrele morții îngerii