Poezie
În spleenul iubirii
1 min lectură·
Mediu
Sufletul nu mai poate răbda,
dă ocol durerii,
o îmblânzește cu o mângâiere de copil
ce răscolește trupul și-i dă culoare,
de se luminează la față
cu buzele arse.
Inima-n freamăt asemenea frunzelor
în spleenul iubirii
urcă toate treptele emoției
pe curbele voluptății.
Respiră aromele și răcoarea nopții
filtrează fericirea și o așează-n fereastră,
să simtă cum se deschide orizontul,
devine miere vâscoasă și nu mai curge,
se purifică într-o stare solidă.
Până și dulcele se concentrează-n sine
doar timpul își lasă amprenta
liberă și celestă.
Se împărătește cât mai mult verdele,
urcă-n arborii viitorului la care aspiră
să-și pună păsările pe ramuri la concertul dimineții,
de nimic nu va mai fi cum a fost,
dar lumea nu se va sfârși,
se va schimba.
001.721
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silviu Somesanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 124
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Silviu Somesanu. “În spleenul iubirii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14126003/in-spleenul-iubiriiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.