Dintre întrebările fără răspuns
niciuna nu mă ridică în picioare
și cred că totul decurge normal,
lumea se mișcă după legile proprii
și după convingerile formate în timp.
Lumina care ne
În vise
petale albe
se scuturau pe cărare,
își clatină pe rând
frunzele,
plopii batrâni.
Sunet de viori
îmi înflorea în auz
melodii uitate
în tăcerea cuvintelor
abandonate,
striveam
Crede în cuvântul ales,
umple-l cu adevărul
care o să te mântuie.
Adună polenul oferit de flori
în cupe de argint
și miruiește-l pe Dumnezeul tău.
Întunericul alungă-l,
ziua ca o inimă
Ai rămas în memorie
o pasăre în zbor spre țările calde,
nimeni nu te cheamă înapoi,
dar nici nu te oprește să vii.
Mulți așteptă ziua când nu se mai pleacă,
eu nu mai am atâta timp,
sufăr
Mereu mă încurcă întrebările fără răspuns,
dar îmi place să le caut,
să mă plimb cu gândul prin hătișurile logicii
până mă înutorc iarăși la experiment.
Tu-mi deschizi alte orizonturi
să-mi
Nu și-a pus perna sub cap să se culce
a mai rămas o vreme în agora
să-și măsoare cu ochii mulțimile dinlăuntru,
să evalueze cercul în care se învârte.
Și-a pus ordine în gândurile
Iubirea mea-i într-o rază pe buzele tale
și tu n-o vezi,
îi simți doar căldura ademenitoare
cum îți urcă prin sânge.
Palmele noastre cuprind lumina
ca pe o sferă de bucurie în ochii
ce
Ploile se lasă peste toamna frumoasă,
la locuri uscate roadele visează primăvara,
seva curge prin trupuri care nu așteaptă.
Timpul ne sporește cu imagini noi,
înfășoară în alb un sâmbure de
Mă îndepărtez de munca împinsă în sclavie
unde sunt lipsit de identitate
și chiar de persoanele apropiate,
de sub cerul acesta și păsările dispar.
Sufletul nu mă mai recunoaște,
iar nervii mă
Cu teamă ne pierdem răbdarea
într-o tăcere a răzvrătiirii,
punem la îndoială toate comunicările
care ne fac să medităm
și să simțim lipsa de prevenire.
Hotărârile sunt luate mereu,
se știa
Peste malul vorbirii un pod de cuvinte
Vindecă golul din înțelesul rămas
Unde umbra urme nu lasă
Și uitarea chiar timpul trecut îl ucide.
Deschid ochiul prin scorburi de ceață
Unde piramide
În definitiv totul se întâmplă din dragoste
se trezesc terorizați de aceasta
până la moarte.
Unul din parteneri
a simțit că e insuportabilă dominarea extremă,
pune în aplicare planul evadării
Prin noaptea răcoroasă trece îngerul somnului,
are arome de vis și lumină sub aripi,
între clipe își grăbește zborul și nu întâlnește obstacole
doar grija să nu-mi tulbure liniștea.
El ocrotește
Eu te-am iubit pe un peron de gară
pe unde trenurile trec atât de rar,
s-a consumat cum tragi dintr-o țigară,
iubirea mi-a părut un hoby arbitrar.
Și te-am iubit pe-o bancă șubrezită
Cine-și poate explica
existența ruptă din desfășurarea ciclică
ce se reia în alte forme neștiute?
Mai aproape decât cuvântul este lumina sa interioară
cu aromă de busuioc de care se tem porțile
Iar ce spune
prin cuvinte de miere alunecă,
de inima o curge
în vorbe.
În preajmă cu ochii plecați
altare de cărți luminând,
infinite popasuri
la porți de lumină.
Zile și nopți
Îmbracă haine nepotrivite iernii,
zăpezile s-au depus până la acoperișuri
nu e căldură,
înghețul se-nghesuie să treacă pragul.
Noaptea este dușmanul de moarte
nici câinii nu latră,
la
Am fost uns cu mirul care mi-a dat harul,
să mă topesc în cuvântul pe care-l cred.
Mă însoțește în clipele deznădejdii
și nu mă lasă să mă pierd în desiș.
Îl simt cum urcă liber prin
În acest sfinx mă regăsesc
împietrit pe un munte,
muntele împietrindu-l.
Zăpada, o limbă a iernii pe sfârșite
vorbitoare ca un sfânt în alb,
ne învață cum să urcăm.
Prinși mână în mână
ca
toate cuvintele se metamorfozează-n ancore
cu corăbii trase la ţărm
învăţând oraşul să aştepte
pe străzile inundate de albastru
o să scriem cu inima pereţii bătrâni
cu ferestrele către
Stau cu Dumnezeul meu în suferința durerii,
aud eternitatea cum curge prin uitare
și n-are maluri decât o lumânare aprinsă,
care-mi arde drumurile spre iad.
Văd lumina cum se topește și
între noi s-a așezat golul
un tunel al întunericului umed
din orice capăt am porni
nu ne mai întîlnim niciodată
fostele noastre iubiri zac
pe paturi de spital injectate-n inimă
nimeni nu-și
Mi-am adăugat ultimile clipe de dragoste
cu răsuflarea tăiată de efortul strunit,
inima femeii sălta în continuu
în trupul cuprins de căldurile împăcate.
Limba secată de atâta vioiciune
intra pe
Când am părăsit pe cel care am fost
nimeni nu s-a împotrivit,
crucea mi-am luat-o cu mine pe umăr
să nu moară nimeni nevinovat
și o vreme n-a murit.
Apoi au murit câțiva care se