Silviu Somesanu

Dintre întrebările fără răspuns niciuna nu mă ridică în picioare și cred că totul decurge normal, lumea se mișcă după legile proprii și după convingerile formate în timp. Lumina care ne

Ai rămas în memorie o pasăre în zbor spre țările calde, nimeni nu te cheamă înapoi, dar nici nu te oprește să vii. Mulți așteptă ziua când nu se mai pleacă, eu nu mai am atâta timp, sufăr

Mereu mă încurcă întrebările fără răspuns, dar îmi place să le caut, să mă plimb cu gândul prin hătișurile logicii până mă înutorc iarăși la experiment. Tu-mi deschizi alte orizonturi să-mi

Nu și-a pus perna sub cap să se culce a mai rămas o vreme în agora să-și măsoare cu ochii mulțimile dinlăuntru, să evalueze cercul în care se învârte. Și-a pus ordine în gândurile

Iubirea mea-i într-o rază pe buzele tale și tu n-o vezi, îi simți doar căldura ademenitoare cum îți urcă prin sânge. Palmele noastre cuprind lumina ca pe o sferă de bucurie în ochii ce

Ploile se lasă peste toamna frumoasă, la locuri uscate roadele visează primăvara, seva curge prin trupuri care nu așteaptă. Timpul ne sporește cu imagini noi, înfășoară în alb un sâmbure de

Mă îndepărtez de munca împinsă în sclavie unde sunt lipsit de identitate și chiar de persoanele apropiate, de sub cerul acesta și păsările dispar. Sufletul nu mă mai recunoaște, iar nervii mă

Cu teamă ne pierdem răbdarea într-o tăcere a răzvrătiirii, punem la îndoială toate comunicările care ne fac să medităm și să simțim lipsa de prevenire. Hotărârile sunt luate mereu, se știa

În definitiv totul se întâmplă din dragoste se trezesc terorizați de aceasta până la moarte. Unul din parteneri a simțit că e insuportabilă dominarea extremă, pune în aplicare planul evadării

Prin noaptea răcoroasă trece îngerul somnului, are arome de vis și lumină sub aripi, între clipe își grăbește zborul și nu întâlnește obstacole doar grija să nu-mi tulbure liniștea. El ocrotește

Eu te-am iubit pe un peron de gară pe unde trenurile trec atât de rar, s-a consumat cum tragi dintr-o țigară, iubirea mi-a părut un hoby arbitrar. Și te-am iubit pe-o bancă șubrezită

Cine-și poate explica existența ruptă din desfășurarea ciclică ce se reia în alte forme neștiute? Mai aproape decât cuvântul este lumina sa interioară cu aromă de busuioc de care se tem porțile

Îmbracă haine nepotrivite iernii, zăpezile s-au depus până la acoperișuri nu e căldură, înghețul se-nghesuie să treacă pragul. Noaptea este dușmanul de moarte nici câinii nu latră, la

Am fost uns cu mirul care mi-a dat harul, să mă topesc în cuvântul pe care-l cred. Mă însoțește în clipele deznădejdii și nu mă lasă să mă pierd în desiș. Îl simt cum urcă liber prin

În acest sfinx mă regăsesc împietrit pe un munte, muntele împietrindu-l. Zăpada, o limbă a iernii pe sfârșite vorbitoare ca un sfânt în alb, ne învață cum să urcăm. Prinși mână în mână ca

toate cuvintele se metamorfozează-n ancore cu corăbii trase la ţărm învăţând oraşul să aştepte pe străzile inundate de albastru o să scriem cu inima pereţii bătrâni cu ferestrele către

Stau cu Dumnezeul meu în suferința durerii, aud eternitatea cum curge prin uitare și n-are maluri decât o lumânare aprinsă, care-mi arde drumurile spre iad. Văd lumina cum se topește și

Mi-am adăugat ultimile clipe de dragoste cu răsuflarea tăiată de efortul strunit, inima femeii sălta în continuu în trupul cuprins de căldurile împăcate. Limba secată de atâta vioiciune intra pe

Când am părăsit pe cel care am fost nimeni nu s-a împotrivit, crucea mi-am luat-o cu mine pe umăr să nu moară nimeni nevinovat și o vreme n-a murit. Apoi au murit câțiva care se