Poezie

Pe un peron de gară

1 min lectură·23 aprilie 2016

Mediu

Eu te-am iubit pe un peron de gară

pe unde trenurile trec atât de rar,

s-a consumat cum tragi dintr-o țigară,

iubirea mi-a părut un hoby arbitrar.

Și te-am iubit pe-o bancă șubrezită

când teiul vecin se scutura de floare,

cu inima de muguri înverzită,

să-mi lași în viață o pată de culoare.

Chiar dacă șubred spătarul ei de lemn,

a rămas o bancă unde să te așezi

acum, nu s-a mai păstrat niciun însemn

e doar beton și fier ce arde în amiezi.

Gara e-n ruină, peronu-i la fel,

pe calea ferată arbuștii-și fac de cap,

totu-i sărac într-un gol de portofel

în care nici iluziile nu încap.

E ca într-o moarte ce nu mai vine,

a rămas teiul îmbătrânit și mare.

O ce frumos stau merii pe coline,

culeg, sunt coapte cireșele amare!

001.668

Silviu Somesanu. “Pe un peron de gară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14091434/pe-un-peron-de-gara

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.