Poezie

Uns cu mir

1 min lectură·27 octombrie 2017

Mediu

Am fost uns cu mirul care mi-a dat harul,

să mă topesc în cuvântul pe care-l cred.

Mă însoțește în clipele deznădejdii

și nu mă lasă să mă pierd în desiș.

Îl simt cum urcă liber prin gânduri,

se leagă cu mine-n prinsoare și câștigă,

îmi fură sufletul și face din el poezie

pe care o citește sacadat inima.

Uneori ne strângem la un sfat la masa de scris,

căutăm metafore rupte din visuri,

încercăm să le zidim în construcții cu acoperișuri

de pe care alunecă stelele, noaptea.

Când ceva nu se îmbină la încheieturi

prindem în cuie de lemn, înțelesul

și-l facem să se descopere pe parcurs,

mai bem câte o cafea și medităm

la imaginile rămase-n oglinda memoriei,

pașii care trebuie făcuți până la final

când totul trebuie să strălucească cristal.

În sfârșit ne privim în ochii obosiți

și răsuflăm ușurați,

ungem și alți aleși cu mirul harului divin.

001.825

Silviu Somesanu. “Uns cu mir .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14115498/uns-cu-mir

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.