Tu nu mă cruți
și nici cei care așteaptă după colț,
să înhațe orice ocazie,
fiecare gând se rupe de tine
și fuge liber.
În zămislirea vieții
orice început capătă formă,
e o răscoală a
Într-o dimineață căruntă
o femeie cu părul roșu
caută răsăritul.
Doamnă, cântecul privighetorii
răsună pe calea orientată de zei,
ascultă cu luare aminte,
nimic nu-i mai frumos
decât
Mă părăsește trist câte o noapte străină
și rămân tot mai sărac în dragoste înfocată,
aici în dorul atingerii zac printre obiecte
ca într-un câmp desțelenit de cuvinte
în care semințele așteaptă
Mâinile mele-s tenace, îndârjite
tot mai hotărâte de luptă
și nici una nu poate ceda inițiativa,
amândouă se susțin
mai hotărăte decât cred eu.
Îmi place să le știu cum sunt
vlagă în trupul
Se năruie iluziile, cercurile se-nchid cu nasturi de aur,
trec în zbor păsările dimineții de smarald.
Tălpile mele privesc drumurile și le simt la pândă.
Gleznele tale subțiri atrag fluturii
Cântu-i va fi de privighetoare...
mireasma dimineților luminii îi face inel,
soarele își varsă focul prin el.
În văzul său verdele își soarbe seva,
apele își caută fiecare
Din inimi o să crească rădăcini de stejari,
o pădure
nebătută de furtuni
în care s-a clădit casa cu o mie de fețe.
Am locuit în camera lui Făt Frumos
și așteptam să vină Ileana Cosânzeana,
a
Zilele astea în care pictez o damă de companie
îmi aruncă timpul pe șevalet ca o ploaie
doresc să ating modelul și nu mă lasă,
vreau sa plătesc și nu vrea nimic,
îmi plimbă dorințele pe
Nu mă mai înțeleg nici pe mine, iubito,
sunt un intrus în propria mea piele,
în fiecare por am o fereastră deschisă
prin care privesc in interiorul de după ziduri.
Voi fi lângă tine pe
las toate posibilitățile să se întâmple
fie ele cu influențe bune ori rele
când nimicul dorește să iasă în față
îi rup picioarele și-l fugăresc pe scări
prind la gânduri aripi de păsări albe
și
Am îmbrăcat cerul într-o mantie domnească
strălucitoare cu fire de aur
și l-am privit apoi ca admirator
Mi-am descântat durerea din suflet
până am căpătat puteri dăruite
și prin cuvântul pus
Primăvara îmi încearcă simţurile,
dar plinul din ele foşneşte de nerăbdare,
îmi iau tăcerea ochilor cu mine
şi adun în mâini verdele crud al spiritului.
Străbat sinusoidele neîmblânzite ale
Coloane
cresc în cerurile care se deschid,
credința împrumută piele albă de crin
respiră înalt iubirea de înger
și zboară cu aripi de porumbel.
Pe când scriu cu emoție sufletul în
Se rotesc viperele în jurul vechiului castel,
veghează să i se păstreze misterul.
Ziduri de piatră urcă până la baza negrelor turnuri,
timpul rânced se ascunde după colțuri
unde răzbăteau
Prin întunericul ei a început să pătrundă golul
apoi a reușit să vadă mai departe
de când pe retină se amplifica lumina
de parcă ar avea alți ochi
dispuși să nu mai orbecăie
prin noapte.
Unii
Nimbul orașului medieval încrustat pe ziduri respiră din uitarea solemnă și bucuria trecătorilor. Arcade ale destinului istoric se agață de gândurile noastre rememorând vremurile
Atât de nefiresc am intrat în lucruri,
mi se fură zilele pentru fiecare zidire
și-mi răsucește clipele după lumină.
Noapte de noapte pășește prin gânduri femeia
ștergându-și urmele când
Era pe vremea infatuării sublime,
trufia se împăuna cu orgolii vechi.
Ei, iarba și frunza-i mângâie tălpile,
toamna se strecoară bacantă prin vii,
le face copiilor mustăți de must
timpul
Am prins întunericul în ceață
vuietul mării în scoică
în ochi izvorăște lumina
se varsă un răsărit peste umbre
și dispare o risipă de vorbe.
În locul lăsat liber
șe așaza tăcerea-n
Cât gândurile lasă să se întrevadă, viitorul este în echilibru,
talerele balanței așteaptă plinul bogăției risipite,
mai departe zilele se leagă de nopți prin cordoane ombilicale
cum stelele
Se duc gândurile pe mări de mărgean
Corăbiile-s pe valuri ajunse-n necuprins
Balenele albastre și vulturii le cheamă
Tu mă vrei în ținutul migdalilor
Cu lungi îmbrățișari când trupul miroase
A
Te-ai așezat pe-un scaun de gânduri
cu tălpile în ierburi de lumină
și umbra mea deasupra.
Oasele albe-ți absorb căldura,
în măduvă focul prinde contur
și nervii se topesc de
Se înnoptează, mâinile-i dau din coate
se agită prin aer, selectează gesturi
promit materializarea lor în fapte.
Noaptea toarce fuioare de întuneric
ochii îndrăgesc aspirații regale,
regalul
Îmi număram silabele și una s-a topit
în miezul cuvântului.
Încerca să-și epuizeze cântecul pe note
și noaptea o înfășura în albastru.
Dimineața mi-a acoperit ochii,
brațele au înflorit în