Silviu Somesanu

Tu nu mă cruți și nici cei care așteaptă după colț, să înhațe orice ocazie, fiecare gând se rupe de tine și fuge liber. În zămislirea vieții orice început capătă formă, e o răscoală a

Într-o dimineață căruntă o femeie cu părul roșu caută răsăritul. Doamnă, cântecul privighetorii răsună pe calea orientată de zei, ascultă cu luare aminte, nimic nu-i mai frumos decât

Mă părăsește trist câte o noapte străină și rămân tot mai sărac în dragoste înfocată, aici în dorul atingerii zac printre obiecte ca într-un câmp desțelenit de cuvinte în care semințele așteaptă

Mâinile mele-s tenace, îndârjite tot mai hotărâte de luptă și nici una nu poate ceda inițiativa, amândouă se susțin mai hotărăte decât cred eu. Îmi place să le știu cum sunt vlagă în trupul

Se năruie iluziile, cercurile se-nchid cu nasturi de aur, trec în zbor păsările dimineții de smarald. Tălpile mele privesc drumurile și le simt la pândă. Gleznele tale subțiri atrag fluturii

Cântu-i va fi de privighetoare... mireasma dimineților luminii îi face inel, soarele își varsă focul prin el. În văzul său verdele își soarbe seva, apele își caută fiecare

Din inimi o să crească rădăcini de stejari, o pădure nebătută de furtuni în care s-a clădit casa cu o mie de fețe. Am locuit în camera lui Făt Frumos și așteptam să vină Ileana Cosânzeana, a

Zilele astea în care pictez o damă de companie îmi aruncă timpul pe șevalet ca o ploaie doresc să ating modelul și nu mă lasă, vreau sa plătesc și nu vrea nimic, îmi plimbă dorințele pe

Nu mă mai înțeleg nici pe mine, iubito, sunt un intrus în propria mea piele, în fiecare por am o fereastră deschisă prin care privesc in interiorul de după ziduri. Voi fi lângă tine pe

las toate posibilitățile să se întâmple fie ele cu influențe bune ori rele când nimicul dorește să iasă în față îi rup picioarele și-l fugăresc pe scări prind la gânduri aripi de păsări albe și

Am îmbrăcat cerul într-o mantie domnească strălucitoare cu fire de aur și l-am privit apoi ca admirator Mi-am descântat durerea din suflet până am căpătat puteri dăruite și prin cuvântul pus

Primăvara îmi încearcă simţurile, dar plinul din ele foşneşte de nerăbdare, îmi iau tăcerea ochilor cu mine şi adun în mâini verdele crud al spiritului. Străbat sinusoidele neîmblânzite ale

Coloane cresc în cerurile care se deschid, credința împrumută piele albă de crin respiră înalt iubirea de înger și zboară cu aripi de porumbel. Pe când scriu cu emoție sufletul în

Se rotesc viperele în jurul vechiului castel, veghează să i se păstreze misterul. Ziduri de piatră urcă până la baza negrelor turnuri, timpul rânced se ascunde după colțuri unde răzbăteau

Prin întunericul ei a început să pătrundă golul apoi a reușit să vadă mai departe de când pe retină se amplifica lumina de parcă ar avea alți ochi dispuși să nu mai orbecăie prin noapte. Unii

Nimbul orașului medieval încrustat pe ziduri respiră din uitarea solemnă și bucuria trecătorilor. Arcade ale destinului istoric se agață de gândurile noastre rememorând vremurile

Atât de nefiresc am intrat în lucruri, mi se fură zilele pentru fiecare zidire și-mi răsucește clipele după lumină. Noapte de noapte pășește prin gânduri femeia ștergându-și urmele când

Era pe vremea infatuării sublime, trufia se împăuna cu orgolii vechi. Ei, iarba și frunza-i mângâie tălpile, toamna se strecoară bacantă prin vii, le face copiilor mustăți de must timpul

Cât gândurile lasă să se întrevadă, viitorul este în echilibru, talerele balanței așteaptă plinul bogăției risipite, mai departe zilele se leagă de nopți prin cordoane ombilicale cum stelele

Te-ai așezat pe-un scaun de gânduri cu tălpile în ierburi de lumină și umbra mea deasupra. Oasele albe-ți absorb căldura, în măduvă focul prinde contur și nervii se topesc de

Se înnoptează, mâinile-i dau din coate se agită prin aer, selectează gesturi promit materializarea lor în fapte. Noaptea toarce fuioare de întuneric ochii îndrăgesc aspirații regale, regalul