Poezie
Cerul nostrum
1 min lectură·
Mediu
Nu mă mai înțeleg nici pe mine, iubito,
sunt un intrus în propria mea piele,
în fiecare por am o fereastră deschisă
prin care privesc in interiorul de după ziduri.
Voi fi lângă tine pe scări,
fiecare treaptă va fi o parte din mine
în care te-ntorci.
În adâncul cel mai fidel,
unde se formează rădăcina,
au început să se mute stelele.
Cerul acesta e numai al nostru
și, într-o zi, noi înșine vom lumina
calea pe care mergem.
012423
0
”În adâncul ce mai fidel,
unde se formează rădăcina,
au început să se mute stelele.”
Felicitări!