Poezie

Cerul nostrum

1 min lectură·31 martie 2014

Mediu

Nu mă mai înțeleg nici pe mine, iubito,

sunt un intrus în propria mea piele,

în fiecare por am o fereastră deschisă

prin care privesc in interiorul de după ziduri.

Voi fi lângă tine pe scări,

fiecare treaptă va fi o parte din mine

în care te-ntorci.

În adâncul cel mai fidel,

unde se formează rădăcina,

au început să se mute stelele.

Cerul acesta e numai al nostru

și, într-o zi, noi înșine vom lumina

calea pe care mergem.

012.429

Silviu Somesanu. “Cerul nostrum.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14047077/cerul-nostrum

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Foarte frumos construit. Îmi place!
”În adâncul ce mai fidel,
unde se formează rădăcina,
au început să se mute stelele.”

Felicitări!