Poezie
Dimineți cu privighetori
1 min lectură·
Mediu
Cântu-i va fi de privighetoare...
mireasma dimineților luminii îi face inel,
soarele își varsă focul prin el.
În văzul său verdele își soarbe seva,
apele își caută fiecare cursul,
drumurile le urmăresc până-n câmpie unde se despart.
Ridică privirea, cheamă cu ochii îndepărtate orizonturi,
lasă-n pustiu nisipul și vântul,
pune-n inimi macii fulgerați de somn
și somnul va împlini vise în forme de păsări.
Aruncă cu bani-n fântâni și izvorăște norocul,
se naște bucuria ideii care se întrupează,
zvonuri de cuvinte se desfac din iubire
și plăcerea sărută carnea înflorită.
Piatra care se zidește pe sine-n cântec
are dimineți cu privighetori.
001839
0