silviu dachin

făptură luminoasă așa mi-a fost începutul și tu ai râs după care o arătare stranie s-a ridicat un țipăt care ar fi putut să îngrozească orice om din apropierea ta ai făcut bine spun așa

sunt campion credeam că acest joc nu mai are secrete pentru mine ești cam regină de-asta lucrurile se complică la fiecare mutare lemnul din care ești sculptată a înmugurit altfel cum să

fiecare glonte bine țintit învie câte un mort pe galbenul soarelui nu acum mâine dimineață strigă soldatul ne vom îndrăgosti ghiulea după ce pipăie atent culoarea ierbii râgăie

mi-ar plăcea să dispari brusc asupra mea să se năpustească toate întrebările posibile așezat pe canapeaua din hol aș răspunde tuturor nu cred mi-ar fi spus sprijit de pervazul

tristețea niciunuia din noi nu ar trebui înălțată ca un steag umbra ei să ajungă până departe nici îngropată nu ar trebui rădăcinile ei să umple pământul destul cât poate cuprinde căușul unei

într-o zi am strâns atât de tare pleoapele că toate întâmplările din viața mea au pocnit ca niște semințe de bostan mai puțin imaginea ta care a devenit planetă sunteți locuibilă am

mai avem pedepse tată vezi acolo în punga neagră din debara da’ cred că le-a luat soră-ta pe toate eu plâng cu capul în burta spartă a soră-mii până când la ora cinci că nu e

am de lucru undeva pe aici e o bucată aproape desprinsă din suflet ies copiii la joacă trec oameni în vârstă spre sud n-aș vrea să fie cineva rănit te aștept de ieri îmi spui aiurea

și ce dacă ești o fosfenă imposibilă voi trăi zile în amieze mari cu ochii închiși voi fi salvatorul salvatoarei mele de dincolo de soare cineva cântă muzică populară

mă aplec prostește peste balustradă și urlu stop nu se oprește nimeni încep să râd umplu pagini întregi cu versuri crude poate mai bine plâng încă o dată stop e din dragoste băăă umblacilor

altădată cu mulți ani în urmă eram atât de treaz că reușeam să calc exact pe fiecare urmă a ta deși nenăscută cum erai îmi venea tare greu să explic alor mei ce e cu jocul acela de-a

îmi strâng mâinile pe lângă trup și tremur talpa piciorului stâng apasă dureros laba piciorului drept genunchii adunați spatele-adus lacrimile curg pe dinăuntru prin esofag în stomac am

m-ai ascuns în tine ca într-o ramură tânără fiecare bătaie de aripă e un zbor fiecare secure ne visează sfârșitul stai liniștit nu contează spui tu din muguri fluturi calzi îmi cad în venă

nu mai înțeleg nici soarele iubito nici lumina lui neputincioasă prin ferestre deschise larg în așteptarea ta intră țipetele tuturor copiilor singuri într-o seară voi pleca să te caut în

cârmaci adormit în poziție de drepți te strigă valul după care ai tânjit toată viața nu poți rata momentul pur și simplu poftim îți voi trimite poetul cu vorbe cu tot îl bag până-n gât în

acum câteva minute au zburat spre est trei păsări se întorc două zborul lor nu este nici mai lent nici mai alert asta înseamnă că nu s-a întâmplat nimic rău ori la păsări răul înseamnă

două lentile noaptea mea și noaptea ta dacă îngerul ar construi un microscop dacă îngerul ar construi dacă îngerul atunci nici nu s-ar mai povesti .acă .r .olosi .oaptea .ea .i .oaptea .a ca să

vă rog un pas înapoi domnule de pe marginea prăpastiei pentru a intra perfect în cadru or nu dumneavoastră vă doriți cea mai spectaculoasă fotografie cu dragostea?

mai cobor un etaj îi pot cuprinde pe toți dintr-o privire zâmbete pahare strălucitoare mâncare bună îmbrățișări muzică de petrecere e dimineață mă trezesc strigând o dimineață strașnică așa

mi-ar fi de mare ajutor un cal care să nu întoarcă capul și să mă privească speriat de câte ori îl încalec

în afara ființei mele soarele și-a împrăștiat pe pământ jucăriile oameni câini împușcături orașe câteva flori atât de mici că până și îngerul a trebuit să-și pună ochelarii între cineva

inima e uneori moale ca plastilina zece degete puternice apar din senin și încep să o frământe într-un târziu coboară privirea ta și le alungă nu mă voi teme de niciun rău până la sfârșitul

o să te încalec viață chiar dacă va trebui să-mi execut numărul pe betonul necruțător al orașului fără invitații fără refuzuri participă oricine pleacă oricine oricând așa cum a fost