scrie ca să înțeleagă
se oprește ridică sprânceana stângă
apucă paharul de plastic plin cu cristale mărunte
îi atinge marginea cu buzele
ah-ul se desprinde ușor de respirația uscată
dă drumul
Dacă așa cum bine nu știm
Lumina zdrobită pe forma copacilor,
Dacă așa cum nu se mai cunoaște
Înfrângerea cerului pe altar,
Dacă așa cum nu se mai frâmântă iubirea
În pâinea aruncată
Fiecare zi are timpul ei mort. Are cel puțin câteva clipe în care, dacă nu ești atent, poți cădea. Bineînțeles, rostul vieții nu e să descoperi acest timp pentru ca apoi să te ferești de el.
urmă de iubire
pe buzele amare
între schele și fuga constructorului tocmit cu veacul
nu-i nimic
știu
căruciorul mai mult decât un destin
e semnul bunăvoinței
ca să fii socotit luptător
răsărit
am văzut târziu
că mâna mea stângă
renunțase la umăr
printr-un gest arcuit
asemeni revoltelor
degetele osoase
au trecut de ochi
și de vorbe
strângându-se nebunește
în moalele
ca un pictor rătăcit în deșert
care din dragoste pentru mare
își folosește ultimii picuri de apă
la prepararea culorilor
tot așa
tot așa eu
pentru tine
Omul mirând floarea
Prin rupere
Și nedăruire
Omul mirând pasărea
Prin dorința de aripi
Și teama de înălțime
Omul mirând muntele
Prin mângâierea pietrei
Și folosirea betonului
Omul
Litere negre și grele
Cu apucăturile păsărilor de pradă,
Trăiri sângerând în gheara unor forme
Necunoscute,
Deprinderea
Acelorași mereu amorțite
Câteva degete.
Zâmbetul și nezâmbetul tău,
hei voi cei care țineți ochii deschiși aveți grijă
între o atingere pe umăr și o lovitură în coastă
dragostea poate veni oricum
să nu vă mirați dacă într-o zi întâmplările nu vor mai fi la
stau cu sufletul incremenit la rascrusi de petale
asteptand alta iarna
cu zapezile giulgiu pamantului mort pana la primavara.
de regula aceste probleme se rezolva indirect
rezolvand cu totul
în decembrie verde e iarba păsări
cu frică de pisici trebuie să fii atent la câine
miau câinele știe frică de om
el e capătul fricii dincoace în camera caldă sunt
eu înțeleg atât de bine
colibele noastre de lut,
nu ne trimit nicicand spre inceput;
colibele noastre se clatina triste
dorind macar un ceas sa mai existe.
nu ne-am mutat,
nu ne-am dorit,
am inviat
si apoi am
Sfere alungite, picuri cruzi de ploaie,
Nori lăfăindu-se pe spinarea vântului,
Frunze fără rost și creangă;
În trecerea asta aiurează sufletul meu.
Cerc de aburi, dimineață
o vreme am sa dispar, iubito.
ma voi duce dincolo de uitare pentru ca primvara asta
sa nu moara ca o toamna invinsa de ierni.
in linistea serilor o sa iti trimit
adiere si in dimineti saruturi
ștrengărește
albul mă îmbie la scris
deschid ochii și iau la întâmplare
câteva lucruri
nu nu
șoptește viața luându-mi tot
și nu te uita nici înspre moarte
nu râd
doar rostogolesc în
poezie -
printre literele moarte
ca un șarpe inocent
ideea vie
*
la fel ca voi sunt și eu responsabil de cub
caut vârful pur nu e nicio rușine să cauți
fără să găsești
în teoria asta
diminețile pot fi gustate
cu vârful pantofului,
cu privirea agățată sublim
de un punct real, inexistent pe cer,
diminețile pot fi
ale tale ori la fel de străine,
pot fi respirate cu sete
sau
Cum nu m-aș mai despărți de tine, Cuvinte !
Ridicat pe aripile Tale
Deasupra îmi mai e doar Bunul Dumnezeu
Mângâind tâmpla mea dreaptă
Cu muzica versului Său.
Altfel de căldură bucură
nici un nor,
nici un dor de inceputuri,
sfarsitul la fel de strigat ca in prima zi.
cai prea multe cheama,
calea prea ades uitata,
uitarea
tacerea care urmeaza,
un nou inceput
de care pana
poeziile sunt ca niște așchii rămase printre dinți
de la un lemn dulce din care nu-ți aduci aminte
să fi mușcat
te trezești obosit și începi să scuipi pe monitor
ele se aranjează atât de
ploua a toamna
stimata doamna,
in minte-mi coace,
printre baltoace
vrand sa se joace,
vita-de-vie.
de-o fi sa fie,
vinul sau dulce,
doamna te duce
si mai ramai...
la capatai...
Bună dimineața celei care nu e aici,
apropiatei mele femei
născătoarea unui dans absurd.
Îmi descânți încet un pas spre degeaba
la dreapta neființei tale
acolo unde istoria nu s-a
Trimite-mi rost în fiecare zi,
În flori de vară să te caut
Și găsindu-te să mă minuneze
Așezarea ta cuminte în același loc.
Pe genunchiul drept porți un semn de întrebare
Ce devine
SD