Poezie
jocul
2 min lectură·
Mediu
hei voi cei care țineți ochii deschiși aveți grijă
între o atingere pe umăr și o lovitură în coastă
dragostea poate veni oricum
să nu vă mirați dacă într-o zi întâmplările nu vor mai fi la locul lor
dacă soarele va răsări noaptea
dacă iarba și alte lucruri cuminți vor începe să cânte
ați înțeles? copiii vin pe lume atunci când dragostea
depășește tot ceea ce oamenii numesc dragoste fără a fi
atunci un înger strigă vesel hei iar toți cei care țin ochii deschiși
se dau un pas înapoi undeva în ceruri se deschide o poartă mică mică
alt înger vesel dă un sărut ghemotocului de carne vie
îl așază frumos pe un topogan neapărat albastru
și îi dă drumu ușor...
el începe să alunece trece printre stele și alte lumini pe care atenție
și le va aduce aminte când va crește mare
aici jos e așteptat de palma caldă a lui Dumnezeu care îl ia frumos
și îl dă unei femei de obicei cumsecade spunându-i simplu
poftim
să vă spun un secret de o vreme încoace scriu poezii pe care nu le mai înțelege nimeni
de când mi-e clar lucrul ăsta sunt mult mai liniștit pentru că
poezia e atunci când nu apuci să termini ce ai de spus
și ea începe să se rostogolească singură o ia înaintea gândurilor
viitorul puțin speriat se ferește din calea ei
și ea devine însăși viitorul
pe urmă
ea femeia cumsecade fiind ia copilul se întoarce cu el la Dumnezeu
și I-l așază înapoi în palmă spunându-i ceva mai complicat
poftim
știți
jocul ăsta durează cam cât o viață de om
001.683
0