aluneci pe o coajă de viață și strigi cum îți vine la gură
nu mai contează bunele maniere indiferent de domeniu ai vrea să trăiești
tu și greața din piept strigi cuvânt lipit de alt cuvânt și de
mi s-a ingustat cararea spre mine insumi
si acum mi se cere sa renunt la maini
(nu am voie sa merg altfel decat fata in fata cu
inaintea mea...
profilul e interzis pentru ca usa
Pe cerul meu Luceafarul e intotdeauna cum te uiti in dreapta, sus,
Mai mult spre rasarit si visare decat spre aducere aminte si apus;
A crescut acolo fara sa stie cum sunt eu, cuminte, rau,
L-am
o, sfântă a mea singurătate,
mână a lui Dumnezeu odihnindu-se pe umeri,
trup de-atata mers obosit așează-te pe spate
și începe să numeri...
numără încet, pe îndelete,
colindă până la treizeci
Primele cuvinte, dorințele tale
Încătușate.
Caii albi tropotind voioși
Printre faliile sufletului meu
De parcă într-adevăr
Nu ar fi fi fost
Nici un pericol atunci,
Coame în răsăritul
nu,
nu am fost de față
când creanga a atins fruntea piticului,
știu doar că i-a alunecat cuibul din brațe,
că printr-o întâmplare stranie
s-a oprit la jumătate de metru
deasupra
Lasa-ti comoara ta de dor printre frunze aiurea sa zboare,
Visele toate da-le florilor cazute printre fire de iarba,
Izvorul tacerii tale albastre pamantului, cu sete sa-l soarba
Iar glasul
mai noaptea decat astazi
nimic arar si ploaie
recul astampar coace,
eben-ezer, eben-ezer...
cantec si floare zbatandu-se-n moarte
supuse culorilor negre si reci,
te astept inca astazi, o
traieste-mi suis spre noi cuvintele
piatra cu pietre, clopote din clopot,
ca prea ne ard vremile, nesfintele,
in mare tropot.
ne-au pictat pe frunti sudoarea ingerii
din litera neagra,
microfonul fierbinte
litere și salivă împreunate leneș
turnat în pâlnii cerate
cântecul ăsta reinventează busola
apoi mirosul pisicii destrăbălate de
pe europubelă
unde-o fi profu de
te văd târziu
după apusul soarelui
mirat că ai fost acolo unde mi-am dorit să fii
mirat că ai devenit atât de transparentă
încât nu ai putut opri lumina
și plângi sau râzi taci
ca pe o
azi vom folosi portocaliul
vom trage o dungă lată peste pietre și peste pisici
de la fereastra sufrageriei
până la capătul lumii
acolo ne vom așeza un ceas două
vom schimba priviri și
și când te gândești că totul se putea sfârși într-o noapte
căzută peste lume de nu se știe unde
întocmai unei doamne ce poartă stele moarte
în loc de perle albe
al șaselea al nouălea al
gândul lui Dumnezeu
încercuind pomul cunoștinței binelui și răului
într-un
dumnezeiesc nu e nevoie
chip alegând
întru strâmbă închinare
printre oameni
devenit omenesc
nu e
ieri ai fost aici.
ai stat acolo.
ieri erai ea.
astazi esti ea.
ieri eram eu.
astazi sunt eu.
ieri am stat aici.
astazi sunt acolo.
ieri era astazi.
astazi va fi ieri.
eu eram eu.
tu erai
glandele lacrimale se extirpă primăvara
când dau în floare pomii
și înverzesc bălăriile
vin ploile
noi ne ascundem sub folii de plastic
și ne pupăm
când răsare soarele va fi deja mâine
alte
ca o pisică blănița moale
mișcări feline ochii da ochii
aprinși
haț lăbuța ageră acoperă crăpătura
prin care fluturii ies la plimbare
în jurul lunii
liniște
încet încet prin crăpătura
crini regali crescuți sălbatic
peste mormântul încă deschis
îți sunt scurtele treceri
pe dinaintea ochiului meu,
copilă încă nenăscută cu totul;
mi se dau drept îngeri
căderile stelelor peste
s-a așezat
și a scris o poezie în lut
scria și recita în același timp
se știe bine că Dumnezeu nu transpiră
a mai scris o poezie în piatră
apoi o poezie în lemn
săptămâna era pe sfârșite
dar
pe mine nu m-au învățat ai mei să mă rog
a încercat bunica ceva cu îngerași
dar nu a mers
un preot de țară m-a pus să învăț crezul
după ce m-au dus la spovedit cu școala
și mi-a descoperit
Mâinile tale albe odihnindu-se pe umerii mei
În dansul nașterii noastre,
Copaci înlănțuindu-și rădăcinile
Pentru ca ramura să le fie mereu una…
Nu te caut, nu te strig, nu umblu nebun
Prin beția
astept sa atipeasca mama,
sa se raceasc-odata zama,
sa ploaie peste noi cu cioace
apoi sa plangem prin baltoace,
sa curga timpul conopida
in abureala insipida,
topit si lacom prost dedus,
sa
SD