Poezie
sufletului nostru
1 min lectură·
Mediu
Lasa-ti comoara ta de dor printre frunze aiurea sa zboare,
Visele toate da-le florilor cazute printre fire de iarba,
Izvorul tacerii tale albastre pamantului, cu sete sa-l soarba
Iar glasul prefa-ti-l cant prin padurea uitata de noi si de soare.
Aseaza-ti mana capatai sub fiecare binecuvantata brazda
Taiata adanc si cuminte in carnea pamantului,
Incredinteaza-ti pasarile calatoare departarii si vantului,
Norilor cenusii ochii tai sa le fie oglinda si zambet si gazda.
Daruieste-te pana cand dincolo cu trecerea si vremurile vei fi una,
Pana cand o mana de lacrimi iti va saruta obrajii a fericire,
Pana cand sufletul liniste va deveni prin greaua desfrunzire,
Pana cand astazi te voi iubi la fel de mult intotdeauna...
Si roaga-ma apoi cantand ca nu ti-e infinitul si departele greu
Daca ploaia din toamna, si ploaia, si toamna, ...si ploaia, ...sunt eu.
001.665
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- silviu dachin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 138
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
silviu dachin. “sufletului nostru.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-dachin/poezie/52939/sufletului-nostruComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.